Într-o zi de sâmbătă, pe la amiază, telefonul lui Alina sună nestăruit.
— Mamă, ai înnebunit de tot?! Ce nuntași?! — strigă ea în receptor, aproape scăpându-l din mână. — Ți-am spus de o sută de ori că cu Dănuț doar ne vedem, nimic serios!
— Și ce, dacă vă vedeți, înseamnă că nu e nimic serios? — vocea mamei suna hotărâtă și nu promitea nimic bun. — Alinuță, ai deja douăzeci și șapte de ani! Altele la vârsta ta sunt deja măritate, fac copii, iar tu tot te joci! Părinții lui sunt oameni buni, muncitori, au apartament cu trei camere în Râșcani…
— Mamă! — Alina închise ochii, încercând să-și alunge durerea de cap. — Ascultă-mă bine. NU sunt pregătită să mă mărit. NU vreau să discut asta cu străini. Și-apoi, trebuia să mă consulți înainte!
— E prea târziu pentru consultări — mămică ei se înfuria pe față. — Deja i-am sunat, vin mâine dimineață. Și Dănuț știe, apropo. Am vorbit ieri cu el, a fost de acord.
Alina se lăsă greu pe canapea. Dănuț fusese de acord… Bineînțeles, lui ce-i păsa? Trăia liniștit în apartamentul părinților, mergea la servici câte o zi, și acum i se ivea norocul: o mireasă gata făcută, cu salariu și casă proprie.
— Mamă, hai să zicem că m-am îmbolnăvit…
— Alinuța — vocea mamei deveni deodată blândă, aproape rugătoare. — Hai, fii înțelegătoare, copilă! Vreau atât de mult să am nepoți! Dacă-mi iau zborul și tu rămâi singură? Dănuț e băiat bun, nu bea, nu fumează…
— Nu bea? — Alina pufni. — Alaltăieri abia se ținea pe picioare!
— Păi, ce să faci, era sărbătoare! — se justifică mama. — Bine, dragă, vino mâine la zece. Am cumpărat deja pui, comand prăjituri…
Linie tăcută. Alina rămase nemișcată câteva clipe, apoi sări în picioare și începu să umble prin casă. Trebuia să facă ceva, dar ce? Să-l omoare pe Dănuț? Pe mama? Sau să fugă la prietena ei la casă la țară și să se ascundă până luni?
Telefonul sună din nou.
— Alină, sunt eu — vocea lui Dănuț părea vinovată. — Uite, mama ta m-a sunat ieri…
— Măgarule! — Alina oftă. — Puteai măcar să mă anunți!
— Credeam că glumește! Pe bune! Cine mai face nunți prin nuntasi în ziua de azi? M-am gândit că vorbește și uită…
— Și când ai realizat că nu glumește?
— Când părinții mei au început să aleagă prăjituri — mărturisi Dănuț. — Alină, hai să jucăm teatrul ăsta? Stăm, vorbim, se mai liniștesc și ei…
— Dănuț, realizezi că după circ ăsta mama o să mă mărite cu tine la baionetă? Probabil deja se uită după rochii!
— Și ce? — în vocea lui Dănuț se auzi o notă ciudată. — Eu nu-s bun de tine?
Alina tăcu. Aici era toată problema. Dănuț îi plăcea, chiar foarte mult. Înalt, drăguț, bun la suflet. Dar avea ceva… o lipsă. Nu putea lua decizii singur. Totdeauna se consulta cu mama, până și ce cămașă să poarte la întâlnire. Acum și nunta nu fusese ideea lui.
— Dănuț — începu ea cu grijă. — Tu chiar vrei să te căsătorești? Cu mine, mă refer?
— Sigur că vreau! — răspunse el prea repede. — Adică… în principiu… ne cunoaștem bine…
— Nu e un răspuns — spuse Alina obosită. — Bine, ne vedem mâine.
Toată seara se zbătu prin casă, probând rochii pe rând. Una prea elegantă — o să creadă că e de acord. Alta prea simplă — mama o să țină morală o săptămână despre cum ar trebui să arate o fată la discuții serioase. În final, optă pentru un costum gri — sobru, dar decent.
Dimineața, Alina se trezi cu hotărârea fermă de anula totul. O să sune la mama, o să spună că e bolnavă sau că a plecat urgent de serviciu, sau… Dar telefonul era mut, iar când forma numărul mamei, nimeni nu răspundea. Probabil era deja la piață, cumpărând delicatese.
La nouă și jumătate, Alina stătea în fața casei părintești, incapabilă să intre. O bătrână de la vecini udă flori pe balcon și se uita curioasă în jos.
— Alinuțo! — se auzi de sus. — Hai înăuntru, ce stai așa!
Mama o întâmpină în șorțul cel bun, cu un aer conspirativ.
— Bine că ai venit mai devreme! Ajută-mă să pun masa. Uite ce hering am cumpărat, o să fac salată boierească! Și icre am luat, nu cele roșii, dar tot sunt bune…
— Mamă — încercă Alina să intervină, dar mama o trase deja în bucătărie.
— Și costumul tău e frumos! Serios, de treabă. Exact ce trebuie! Părinții lui Dănuț apreciază fetele modest îmbrăcate…
— De unde știi ce le place lor?
— Ne cunoaștem deja! — anunță mama mândră. — Ne-am întâlnit când i-am dus lui Dănuț o adeverință de la policlinică. Mila, mama lui, e o femeie foarte plăcută! Am vorbit o jumătate de oră, mi-a povestit despre tine…
— Despre mine? Ce anume?
— Că ești frumoasă, muncitoare, ai apartament propriu… Sunt foarte mulțumiți că Dănuț a găsit o astfel de mireasă!
Alina simți cum totul fierbe în ea. Deci vorbiseră deja despre ea ca despre o mireasă! Și nimeni nu o întrebase de părere!
— Mamă, ascultă-mă — o luă pe mama de umeri. — Nu sunt pregătită să mă mărit. Înțelegi? Nu vreau acum!
— Nu vrei? — mama se încruntă. — Atunci de ce te vezi cu băiatul? Pentru distracție? Nu e frumos, Alinuțo! Ori îl lași, ori te măriți cuPeste câteva luni, în toiul toamnei, Alina și Dănuț și-au schimbat jurăminte sub cerul senin, iar toți cei care îi îndrăgeau au dansat până în zori, fericiți că dragostea câștigase în cele din urmă.
