Descoperire sub cadă
Săptămâna pe care Simona a petrecut-o în pat cu febră și tuse a rămas în urmă. Se întinse în pat și zâmbi. Pentru prima dată după mult timp, se simțea cu adevărat bine. Dimineața a început cu lumina soarelui care pătrundea printre perdele. Simona era plină de energie și hotărâre.
— Ei bine, e timpul să beau cafeaua și să fac curățenie! — și-a spus ea cu veselie, ridicându-se din pat.
În bucătărie, o aștepta soțul ei, Adrian, care deja savura cafeaua și răsfoia știrile pe laptopul său vechi.
— Bună dimineața, — mârâi el, fără să-și ridice privirea de la ecran.
— Bună dimineața! — răspunse Simona cu veselie. Astăzi mă simt de parcă aș fi câștigat la loto! Am decis să fac o curățenie generală. O să spăl baia cu noul detergent, pe care l-am cumpărat înainte să mă îmbolnăvesc.
Adrian doar dădu din cap, fără să-i împărtășească entuziasmul.
— Oare nu poți amâna pe altă zi? De ce tocmai în ziua mea liberă? Acum o să mă pui și pe mine la treabă, iar eu voiam să mă odihnesc…
— Nu-ți face griji, dragul meu, am destul entuziasm pentru amândoi! — îl asigură Simona, terminându-și cafeaua și mușcând dintr-o bucată de pâine cu brânză de capră.
Ea fredona încetișor în timp ce își punea mănușile de cauciuc. Ce bine că copiii au crescut și nu mai face curățenie așa de des! Fiica lor s-a măritat acum un an, iar fiul a început facultatea din septembrie și stă la cămin… Trebuie să-i sun! Simona a luat cutia cu noua pastă de curățat, care promitea strălucire și prospețime instantanee. Niciun miros chimic nu i-a zgândărit nasul sensibil, dimpotrivă, mirosea a lavandă sau ceva la fel de plăcut.
Mai întâi s-a apucat de chiuvetă, apoi de toaletă și în cele din urmă, de cadă. Pasta a funcționat, iar mirosul de flori de câmp a umplut baia.
— Uau! — a exclamat ea, admirând suprafața strălucitoare. — Acum ești ca nouă!
Dar entuziasmul ei nu s-a terminat aici. Simona a decis să ducă treaba până la capăt. S-a pus pe genunchi și s-a uitat sub cadă.
— Doamne, cât praf e aici! — a exclamat ea, luând o cârpă.
Privirea ei a căzut pe ceva strălucitor. Simona întinse mâna și scoase un borcan de sticlă de cafea. În interior se aflau bancnote împăturite cu grijă.
— Ce să fie asta? — se miră ea, deschizând borcanul.
Simona a ieșit din baie cu borcanul în mână. Adrian era încă la laptop, dar, văzând expresia feței ei, s-a încordat.
— Adi, ce e asta? — l-a întrebat ea, arătând borcanul.
El s-a blocat pentru un moment. Apoi o suferință nervoasă i-a trecut pe față, dar și-a revenit rapid și a ridicat din umeri:
— Cum să știu eu? Poate e economisirea ta? — a spus el, înghițind în sec și uitându-se la borcan ca și cum ar fi conținut ultima bucată de pâine de pe Pământ.
Privirea lui era plină de o neascunsă suferință, dar Simona nu a observat. Deja deschise borcanul și, cu uimire, scoase banii.
— Economisirea mea? — râse Simona. — N-aș ascunde bani sub cadă. Asta e clar treaba ta.
Adrian ridică mâinile în sus, ca și cum s-ar preda, înghițind din nou nodul din gât.
— Jur, nu am idee de unde provin. Poate că i-au uitat foștii proprietari?
Simona se încruntă.
— Locuim aici de cinci ani. Nu cred că ar fi uitat bani aici.
Adrian încerca să pară relaxat, observând fiecare mișcare a mâinilor Simonei. Soția, însă, decise că, dacă i-a găsit, banii sunt acum ai ei. Cu un zâmbet pe buze, începu să numere bancnotele. Ochii îi străluceau de o lăcomie sănătoasă.
— Ei bine, dacă nimeni nu spune nimic, înseamnă că am avut noroc, — spuse ea.
Adrian încercă să intervină. Începu să cânte cu o voce îngerească, cu greu controlându-și emoțiile:
— Poate cumpărăm ceva util? De exemplu, un laptop nou? Acesta abia mai funcționează. Am văzut unul cu un procesor puternic…
— Un laptop? — râse Simona. — La ce-mi trebuie laptopul tău? Am o idee mai bună.
A doua zi, Simona s-a întors acasă cu o cutiuță frumoasă. Înăuntru era un set de bijuterii: cercei, un inel și o pandantivă elegantă. Le-a arătat cu mândrie lui Adrian.
— Ei, ce zici? — a întrebat ea, punând inelul și strălucind de bucurie, simțindu-se de parcă era o regină. – Nu-i așa că arăt bine?!
Expresia feței ei îi transmitea clar lui Adrian: “îndrăznește să spui că nu!”
— Frumoase, — răspunse soțul, încercând să-și ascundă dezamăgirea și amarul. – Ești cea mai cea, sper să nu te răpească cineva acum.
Simona s-a plimbat toată seara cu noile bijuterii, povestind despre descoperirea și achiziția ei fericită tuturor: prietenelor, mamei și soacrei. Înainte să se culce, la ora zece, își așezase cu grijă comorile pe noptierea de lângă pat, pentru a le pune imediat ce se trezește.
Adrian nu a putut adormi mult timp, pe când Simona s-a dus la culcare rapid, adormind în 15 minute. Știind că somnul soției lui e adânc, Adrian s-a strecurat cu grijă către ușa balconului și s-a aplecat în afară. Acolo, într-o cutie de la storcătorul de fructe, a găsit pachetul de țigări ascuns, lângă care era și ambalajul de gumă de mentă.
Mai întâi și-a aprins una. De fapt, renunțase de mult… Simona a insistat din cauza bronșitelor și pneumoniilor sale frecvente. De altfel, în ultimul an, nicio problemă de sănătate sezonieră! După ce și-a calmat un pic nervii cu doza de nicotină, Adrian și-a scos telefonul mobil și și-a sunat prietenul.
— Ei bine, bătrâne, — a spus el, — va trebui să vă descurcați fără mine pentru un timp… Soția mea mi-a găsit economiile. Am economisit șase luni, era suma de care aveam nevoie. Și ea a cumpărat bijuterii cu ele.
— Aiurea, — i-a răspuns prietenul cu compasiune. — Lasă, mai strângi tu.
Adrian a suspinat și a privit înspre dormitor. Simona dormea dulce, iar pe noptieră lângă ea erau bijuteriile ei noi, strălucitoare și complet inutile pentru el, dar care au făcut-o atât de fericită.
— Așa e… Dar, cel puțin, soția mea s-a simțit bine. Chiar a spus că, pentru asemenea bijuterii, nu strică să mai piardă câteva kilograme, că parcă nu arată suficient de bine. Sunt chiar bucuros că s-a făcut fericită.
A doua zi dimineața, Simona era din nou într-o dispoziție excelentă. Și-a pus noii cercei și pandantivul, admirându-se în oglindă.
— Ei bine, par bine? — l-a întrebat ea pe Adrian.
— Superb, — i-a răspuns el, încercând să zâmbească sincer, admirându-i ochii strălucitori.
Da, fără îndoială, o femeie trebuie răsfățată din când în când! Dar în adâncul sufletului, el deja plănuia unde să-și ascundă următoarea economisire. De data aceasta, cu siguranță nu sub cadă…
