„Ne distruge din interior: mă tem că unchiul soțului meu ne va distruge familia.”
Mereu l-a ascultat pe unchiul soțului meu, pe Gheorghe Vasilache. Îl respecta, îl lua ca exemplu, avea încredere în el în orice. Eu, însă, de la început nu înțelegeam ce merită să fie apreciat la omul ăsta. Brutal, irascibil, mereu certat cu toată lumea – vecinii, colegii sau rudele. Nici la locul lui de muncă nu-l suportau decât din cauza vechimii, deși și acolo reușise să se certe cu jumătate din echipă.
Totul s-a schimbat când Gheorghe l-a luat pe soțul meu, Andrei, în brigada lui. Până atunci, nimeni nu rezista mult – toți plecau în câteva luni. Găsea mereu cusururi, împingea la lucru, dădea vina pe alții. Dar Andrei e om blând, nu iubește scandalurile. Îndura, refăcea în tăcere, calmărui izbucnirile unchiului. Uneori, se mai enerva și el, dar după se împăcau. Îi plăcea munca, chiar dacă mă supăra nedreptatea cu împărțirea banilor – jumate unchiului, jumate lui.
După nuntă, am realizat: Andrei nu trebuie să bea. Se transformă într-un străin – agresiv, imprevizibil. Speram că Gheorghe o să-l ajute, să-l îndrepte. În căsnicie, el era respectul. Dar lucrurile au luat-o razna. Mai degrabă a turnat gaz pe foc. Au început să meargă împreună la birt, să bea. După asemenea seri, Andrei era groaznic. Și când încercam să vorbesc, îmi spunea că „bărbatul e capul familiei, iar femeia trebuie să asculte”. Sunt sigură că gândirea asta i-a fost băgată în cap de unchiul lui.
Mai târziu, într-un scandal, Andrei a început să repete prostii despre mama mea. Că ar fi intrigantă, că l-ar pune pe toți în contra lui. Deși s-au văzut de două ori, maxim, amândouă întâlnirile fiind politicoase. Mi-a fost clar: unchiul nu doar că-l influențează – pur și închipuit-l întoarce împotriva familiei mele. Împotriva mea.
Noi doi mereu am hotărât totul împreună. Acum, el se îndepărtează. Nu mai ascultă sfaturile, ia orice remarcă ca pe un atac. De parcă aș fi o amenințare pentru unchiul lui, nu soția lui. Îl vedeam pe Andrei schimbându-se și știam că rădăcina problemelor e Gheorghe. Dar cum să lupți cu un om pe care soțul tău îl consideră autoritate?
Apoi s-a întâmplat ceva neașteptat: Gheorghe a fost dat afară. Un nou scandal, șefii și-au pierdut răbdarea. Pe Andrei, dimpotrivă, l-au promovat. A luat locul unchiului. A fost o lovitură pentru orgoliul lui Gheorghe. A fugit din oraș, „temporar”, dar am aflat că nu putea suporta să fie acum sub soțul meu.
Și acum, de curând, Andrei mi-a spus că unchiul se întoarce. I s-a oferit postul de ajutor – sub comanda lui. Am fost îngrozită. L-am rugat pe Andrei să vorbească cu șefii, să găsească alt partener. Dar n-a vrut să audă. A spus că fără ajutor nu se descurcă și că cu unchiul lui au lucrat bine odată.
Numai eu știu cum se va termina toată povestea. El nu va accepta să fie subordonat. Va găsi motive să-l saboteze, să-l înlocuiască. Va săpa. Va distruge. Are experiență în așa ceva. E invidios. Nu știe să lucreze ca egal. Întotdeauna trage pătura spre el.
Nu-l mai recunosc pe Andrei. A devenit o marionetă în mâinile unchiului. Dacă continuă așa, mă tem că nu vom rezista. Ori va pierde slujba, ori voi pierde familia. Sau poate amândouă. Nu știu cum să trăiesc cu așteptarea asta nespus de grea. Cum să salvez ce ne mai rămâne…
