— Sanduț, îți amintești când mi-ai zis să-ți spun dacă aflu despre vreo nevoie ascunsă, încă nespusă? Ei bine, am găsit exact așa ceva, — spuse Ruxandra, oprită pe pragul biroului soțului ei, privindu-l cu speranță.
— Acum m-ai făcut curios, Ruxi. Povestește-mi.
— Știi ce îmi lipsește cel mai mult în toată nebunia asta de comunicare online? — se așeză lângă el și șopti: — Un filtru al bunătății. Ca un fel de „traducător al luminii” care să transforme rudețea, aroganța și ironia în cuvinte respectuoase și normale. Să citesc comentariile sau mesajele de la muncă fără să-mi vină să mă ascund sub plapumă.
— Ruxi, te-a supărat cineva anume?
— Nu, dragule, nu un om anume. Dar în ultimele luni, citind rețelele sociale, forumurile, chat-urile de la serviciu, simt din ce în ce mai des că-mi vărsă cineva peste mine găleți de furie, nervi și agresivitate. Oamenii nu se mai controleză. Se năpustesc, batjocoresc, umilesc. De parcă nu mai există frâne.
Tăcu o clipă, privind în jos.
— Uneori mă întreb dacă nu cumva am probleme cu nervii. Poate am devenit prea sensibilă? Dar pe de altă parte, e normal să ne obișnuim cu nesimțirea ca pe un zgomot de fundal?
Sandu oftă. Știa cât de mult citise ea zilnic, analizând reacțiile oamenilor ca expert în compania unde lucra.
— Din păcate, cei mai agresivi sunt și cei mai gălăgioși. Nu sunt mulți, dar internetul le e cuibul perfect. Anonimitatea îi desbrăcă, nu mai au responsabilitate, rămâne doar emoția goală. Dar ai dreptate. Lumea devine tot mai toxică. Iar ideea ta e puternică. Reală. Descrie-mi cum ți-o imaginezi.
— Aș vrea să fie o aplicație sau o extensie. De exemplu, citești comentariile la un videoclip, și toate sunt transformate automat: nu „proasto”, ci „nu înțeleg punctul tău de vedere”, nu „taci”, ci „hai să privim altfel”. Îți vine să crezi?
— Stai, deci nu vrei să blochezi, ci să rescrii?
— Da! Dar voluntar. Utilizatorul activează singur filtrul și alege unde să funcționeze. Poate doar pe anumite site-uri, poate doar în chat-urile de muncă unde contează constructivul.
— Dar dacă ar funcționa și invers? Să-ți tempereze și mesajele tale înainte să le trimiți?
— Ar fi perfect! Și noi nu suntem mereu albi și pufoși. Mai ales în zilele tensionate. Uneori vrei doar să te descarci, apoi citești ce ai scris și îți e rușine. Dar aici, filtrul ar interveni: „poți fi mai blând”, „poți spune altfel”. Poate chiar cu sugestii.
— Sună a psiholog interior cu autocenzură. Fără morală.
— Exact! Important e să funcționeze fără probleme — fără copiat texte în alte programe. Totul în timp real, pe același ecran. Liniștea e o resursă, și astăzi valorează cât aurul.
Sandu tăcu o clipă. Lucra în IT și înțelegea perfect: ideea Ruxandrei putea nu doar să explodeze, ci să schimbe percepția comunicării online.
— O să vorbesc cu echipa. Mâine. Sigur. Nu e doar genial — e necesar. Oamenii au nevoie de aer. Fără otravă.
Ruxandra oftă ușurată, zâmbind pentru prima oară în acea zi.
— Mulțumesc, Sandu. Serios. Începeam să cred că-mi pierd mințile — că visez la ceva imposibil. Poate binele e doar ceva ce-am pierdut pe drum. Și e momentul să-l readucem.
Sandu se ridică, o strânse în brațe și o apropie de el.
— Gata, destule lucruri urâte pe ziua de azi. Hai să activăm filtrul nostru personal al bunătății: tăcere, îmbrățișări, ceai și iubire. Fără condiții. Fără dezbateri. Fără filtre.
Ea râse și își ascunse fața în umărul lui.
Dincolo de fereastră, câteva tastaturi continuau să bată — cineva scria un comentariu furios, altul se certa până la răgușeală. Dar în acea cameră se năștea o idee care putea schimba, fie și puțin, o bucățică din lume. Și poate, s-o încălzească.
Azi am învățat că uneori bunătatea nu e decât o alegere. Și că, chiar dacă lumea e dură, putem s-o învățăm să vorbească mai blând.
