A treia încercare
Ionela s-a schimbat în halatul alb, s-a așezat la birou și s-a lăsat pe spătarul scaunului. A închis ochii, încercând să se liniștească și să se pregătească pentru program. Cineva a bătut la ușă. *Cine mai vine acum?* s-a gândit ea, în sinea ei. *Nici măcar un moment de răgaz nu-mi dau, se grăbesc ca și cum ar fi focul…*
Fără să aștepte răspunsul ei, ușa s-a deschis puțin, iar în crăpătură s-a văzut capul unui bărbat.
— Pot să intru?
Ionela l-a privit cu severitate.
— Programul începe de la ora două, a spus ea precis, prefăcându-se că citește un document foarte important.
După câteva momente, a aruncat o privire spre ușă. Capul bărbatului încă se afla acolo.
— V-am spus deja… a început ea iritată, dar omul nu a dispărut.
— Tocmai a început ora doi, a zis el, arătând cu capul spre ceasul de pe perete dintre cele două ferestre.
Ionela s-a uitat la ceas și a văzut că limba mare era fix pe douăsprezece, gata să înceapă un nou cerc. Era timpul să înceapă programul. Starea ei deja proastă s-a înrăutățit și mai tare.
— Intrați, a oftat ea.
Ușa s-a deschis complet, iar în cabinet a intrat bărbatul. L-a măsurat cu privirea ei obișnuită, profesională, în timp ce se apropia de birou. Nu părea bolnav. Era îngrijit, bine pieptănat, cu o înfățișare sănătoasă, fără urme de suferință pe chipul lui deschis.
— Numele? a întrebat Ionela, întinzându-se spre teancul de fișe de pe colțul biroului.
— Popovici Victor Andrei.
Bărbatul s-a așezat pe scaun, s-a rezemat pe spătar și și-a pus cotul pe marginea mesei. Postura lui a stârnit ultima picătură de răbdare în Ionela. *Se poartă de parcă ar fi acasă la el*, s-a gândit ea.
A găsit fișa lui subțire, a deschis-o. Doar două note de la oftalmolog.
— Ce vă deranjează? a spus ea fără entuziasm, pregătindu-se să-l trimită pe acest pacient sănătos acasă.
— Doamna doctor, nu pot dormi. Ziua la lucru casc mereu, iar noaptea nici un ochi. Sau adorm, dar mă trezesc la miezul nopții și mă chinuși mă tot vârcolec până dimineața, a continuat el, privind-o cu ochi obosiți, iar Ionela, în ciuda rezistenței inițiale, a simțit că poate, într-un final, și ea merită o șansă la fericire.
