Într-o zi, la prima oră de curs din universitate, două fete s-au remarcat una pe alta. Amândouă frumoase, cu ceva asemănător în priviri. De atunci, erau mereu văzute împreună.
Larisa credea că merită mai mult decât o viață într-un orășel mic de provincie, ca părinții ei. Mama lucra ca vânzătoare, tatăl era zidar și, desigur, bea. După liceu, a anunțat că pleacă la Iași să studieze.
Părinții au oftat, dar n-au opus-o. S-au gândit că poate va avea mai mult noroc decât sora ei mai mare, care se măritase prost și acum creștea singură doi copii. N-aveau mulți bani de trimis, dar îi vor trimite legume din grădină și conserve când se va ivești ocazia. Vecina lucra ca supraveghetor la trenurile care mergeau spre Iași.
Ajunsă acolo, Larisa și-a pus în gând să nu se mai întoarcă vreodată acasă. Cu Catrina s-a împrietenit tocmai pentru că era din Iași. Tatăl ei era medic, mama – economistă. O familie cum se cade, cu oameni bine-crescuți.
Catrina s-a înduioșat de poveștile Larisei, iar aceasta a profitat. Se plângea că i s-au rupt cizmele și n-are bani de altele? Catrina îi dădea imediat o pereche în plus. Nu are ce purta la petrecere? Catrina îi împrumuta o rochie nouă, noroc că aveau aceeași talie. Larisei îi plăcea să doarmă la prietena ei, mai ales în sesiuni. La cămin nu putea învăța.
Larisa ura învățatul, dar își înfrângea silința, deși îi plăcea mai mult să meargă în cluburi. „Nimic, o să termin facultatea, o să rămân aici, atunci o să mă distrez pe rupte.”
Lui Catrina, dimpotrivă, îi venea totul ușor, fără efort. Larisa îi invidia asta, deși nu arăta. Și, cum se întâmplă adesea, amândouă s-au îndrăgostit de același băiat – un tip chipeș și sportiv, venit la Iași dintr-un oraș militar unde slujea tatăl său. Curând, cei trei erau inseparabili.
„Dan, cu ele cum e? Pe rând sau la pachet? Dă-ne și nouă una”, glumeau băieții.
Chiar și profesorii îi tachinau, întrebându-l pe care o iubește de fapt.
Dan ignora glumele. Îi plăcea mai mult Catrina, calmă și blândă. Dar se înfrâna să arate, ca să nu creadă lumea că a ales-o pentru că e din Iași.
La cursuri, i se întâmpla să-i atingă genunchiul cu al lui, să se aplece spre ea ca și cum ar fi vrut să-i spună ceva. Larisa observa imediat schimbarea pe fețele lor și o cuprindea amărăciunea. Nu-i deajuns că Catrina s-a născut aici, într-o familie bună, mai are și pe băiatul cel mai dorit.
Dan s-a săturat să-și ascundă sentimentele și i-a mărturisit Catrinei. Larisei i-a lăsat tot mai clar de înțeles că e al treilea roțÎn cele din urmă, Dan și Catrina au rămas împreună, iar Larisa a învățat că fericirea nu se construiește pe minciuni și invidie.
