O inimă iubitoare
Bogdan stătea la fereastră și privea curtea inundată de soare. În blocul vecin era magazinul „Fourchette”, iar oamenii treceau prin curte ca să ajungă mai repede acolo. Dar pe Bogdan nu-l interesau oamenii. El aștepta doar pe Alina.
Cât trăise în acest bloc, atâta timp fusese îndrăgostit de ea. Alina era cu doi ani mai mare și locuia cu două etaje mai jos. Nu era nimic deosebit, o fată ca oricare alta. Dar pentru Bogdan, ea era specială. Inimii nu-i poți porunci. Se îndrăgostise și nu mai putea face nimic în privința asta.
Ea dăduse examenele de bacalaureat și se pregătea să intre la școala medicală. Acum nu mai putea merge în spatele ei până la școală, nu o mai vedea pe hol în timpul pauzelor. Nu-i rămânea decât să stea de veghe la fereastră, ca s-o poată zări.
Alina nu-l băga în seamă. Pentru ea, Bogdan era doar un băiețandru, un vecin. De aceea, el își ținuse sentimentele pentru sine. Îi era teamă că Alina l-ar respinge, văzându-l doar ca pe un elev. Aștepta să devină major, să termine liceul, ca să-i spună despre dragostea lui. Și când luase diploma, pregătindu-se să intre la facultate, Alina se măritase pe neașteptate.
De la fereastră, Bogdan văzuse cum la intrarea blocului ajunsese o mașină argintie împodobită cu panglici, cum un bărbat înalt în costum bleumarin ieșise și se plimba nerăbdător lângă ea, aruncând priviri spre geamurile de la etajul doi. Până la urmă, din scări ieșise Alina într-un nor alb de dantelă și nylon. Coborând treptele, se împiedicase și căzuse în brațele mirelui, care o apucase în ultimul moment. Așezând-o în mașină, i-a scos pantofii și a vorbit cu șoferul. Bogdan își dăduse seama că i se ruptese tocBogdan a privit cum norocul îi surâdea Alinei, gândindu-se că poate într-o zi și inima lui va fi ascultată.
