Astăzi mă trezeam înainte de zori, la ora trei dimineața, ca de obicei. Lucrez strângând gunoiul pe străzile Chișinăului. Dar, printre sacii de deșeuri și orele obositoare, țin în minte visul meu – să devin inginer. Nu pentru bogăție, ci pentru a-i ajuta pe ai mei și a avea o viață mai bună. Am câștigat o bursă la universitate datorită notelor bune din liceu, dar nu e ușor.
Fiecare minut e planificat. Mă scol noaptea, învăț o oră sau două înainte de muncă. De la cinci până la nouă sunt pe străzi, uneori și mai mult. Apoi alerg acasă sau la baia publică, mă spăl cât pot, iarna îngheț, vara transpirând. Uneori întârzii la cursuri. Chiar dacă mă spăl, uneori mirosul încă mă urmărește. Nu e alegerea mea, dar n-am ce face.
Colegii se uită ciudat la mine. Își dau ochii peste cap, chicotesc în barbă, deschid ferestrele exagerat de mult. Nimeni nu vrea să stea lângă mine. Eu tăcând, îmi deschid caietul și încerc să fiu atent. Mâinile îmi tremură de oboseală, pleoapele mi se închid singure, dar rezist. Pentru că vreau mai mult.
Profesorii observă. Răspund corect, înțeleg repede, nu copiu, nu mă plâng. După un examen greu, profesorul a intrat serios în sală. “Toți ați picat,” a spus. Apoi a adăugat: “Toți, mai puțin Vlad.” Șoapte, priviri incredule, câțiva se înfuriaseră. “Sigur îl ajută profesorul,” murmurau.
Profesorul m-a întrebat tare, în fața tuturor: “Cum reușești să înveți așa bine, Vlad?” Am înghițit în sec. Nu sunt învățat să fiu centrul atenției. “Învăț cu voce tare,” am răspuns. “Repet până rețin, fac rezumate, uneori mă înregistrez și ascult când lucrez.” Liniște.
În ziua aceea, profesorul i-a surprins pe câțiva colegi râzând de mine. S-a oprit și le-a spus clar: “Voi nu știți ce înseamnă munca adevărată. El se chinuie de la prima oră, în vreme ce voi dormiți. Și totuși, el vă întrece pe toți. Arată-i respect, nu batjocură.”
Tăcere. Unul s-a apropiat și mi-a cerut scuze. Altul la fel. Profesorul s-a așezat lângă mine: “Nu te lăsa, Vlad. Viața nu e dreaptă mereu, dar ce faci tu contează. Nu ești singur.”
N-am spus multe. Doar am zâmbit. În suflet, am simțit că efortul meu nu e în zadar.
Nu renunța. Valoarea ta nu stă în părerea altora, ci în ce faci când nimeni nu te ajută. Ca mine. Continuă. Într-o zi, totul va da roade. O meriți.
