Răzbunarea
Radu a crescut ca un băiet liniştit şi inteligent. Părinţii lui nu i-au refuzat nimic, plătind tot felul de cursuri şi cluburi, doar ca să devină un om bine pregătit şi cultivat. Radu făcea aikido, juca şah, desena frumos. Mai târziu, s-a apucat şi de chitară.
Pe când colegii lui îşi aduceau fetele la film, se îmbătau cu vin ieftin şi fumau, Radu stătea cu chitara, cântând acorduri şi fredonând cu o voce răguşită.
Părinţii lui visau la un viitor strălucit pentru fiul lor. Trebuia să studieze mai departe. În oraşul său mic, cu doar paisprezece mii de locuitori, nu avea ce căuta. După liceu, Radu a intrat uşor (cu notele lui bune) la universitatea din oraşul mare, la secţia de IT, prestigioasă şi la modă.
Cu o zi înainte de începerea cursurilor, tatăl l-a dus pe Radu cu un laptop scump la mătuşa lui. Ea rămăsese văduvă cu un an în urmă, iar copiii ei aveau deja familiile lor şi locuiau în alte părţi. La cămin era prea mult zgomot şi prea multe ispite care îi puteau distrage de la învăţătură. Mama nu a venit cu ei, ca să nu facă o scenă cu lacrimi. Tatăl i-a lăsat nişte bani pentru început şi a plecat.
Pentru prima dată, Radu rămase pe cont propriu. Mătuşa nu prea se amesteca în treburile lui. Doar se asigura că mânca la timp şi că nu se întorcea prea târziu acasă.
Eliberându-se de sub aripile părinţilor, colegii lui s-au lăsat în voia plăcerilor, chiulind frecvent de la cursuri. Radu rămase singuratic—nu prea avusese prieteni niciodată, nici nu era obişnuit cu petrecerile. Dar atenţia lui a fost captată din prima zi de Viorica, o blondă frumoasă.
Băieţii şuşoteau că Viorica se înscrisese la facultatea considerată a fi pentru bărbaţi doar ca să-şi găsească un soţ bun. Nu era prea strălucită la învăţătură. Dar rareori cineva dădea notă proastă unei fete ca ea. Nu avea nevoie de cunoştinţe—era plăcut să te uiţi la ea, să-i explici materia, să te apleci peste umărul ei şi să-i corectezi greşelile.
Dar Viorica nu ducea lipsă de admiratori. Îl considera pe Radu un tocilar şi îl ignora. Ce putea să vorbească cu el? Despre muzică, şah sau informatica plicticoasă? Pe scurt, Radu nu-i pica în graţii.
Iar el suferea de dragostea neîmpărtăşită. Voia să fie lângă Viorica în fiecare clipă—la cursuri, la cămin. Într-o vizită acasă, le-a spus părinţilor că vrea să se mute la cămin. Mătuşa locuia departe de universitate, iar drumul îi lua mult timp. A izbucnit un scandal, cu strigăte de la tatăl său şi lacrimi de la mamă.
Dar Radu a promis că nu va afecta studiile, că puteau avea încredere în el. Şi oricum, toată lumea se uita ciudat la el—aproape singurul din grupă care nu stătea la cămin. Părinţilor nu le-a rămas decât să accepte.
Radu era în al nouălea cer de fericire. Acum putea să o vadă pe Viorica nu doar la cursuri (unde venea rar), ci şi seara la cămin. Inventa orice pretext să intre în camera ei. Dar Viorica rămânea rece.
Chiar şi când erau în aceeaşi companie, refuza să danseze cu el, fugind pe balcon să fumeze. Radu a început şi el să fumeze, dar nici asta nu l-a apropiat cu un centimetru de frumoasa blondă.
O încercare grea pentru Radu au fost vacanţele de vară, când pleca doiÎn cele din urmă, chiar dacă prima lui iubire îi rămăsese întotdeauna în suflet, Radu a înțeles că adevărata fericire nu stă în răzbunare, ci în a ierta și a merge mai departe.
