Bătaia inimii
“Dragoș Andronic, nu e nevoie să mergi tu personal la filiala noastră. Lasă pe Ana să ducă documentele,” spuse directorul cu o voce nesatisfăcută.
“Scuze, dar aș vrea eu să merg. E orașul meu natal. Nu am mai fost de mult.”
“Acolo mai ai rude?” întrebă directorul, înmuiindu-se puțin.
“Nu. Am adus-o pe mama aici, dar…”
“Înțeleg,” îl întrerupse directorul. “Pământul părintesc e sfânt. Bine, mergi. Dar mâine avem o zi importantă, vei reuși să te întorci?”
“Fără îndoială,” promise Dragoș. “Mulțumesc.”
Directorul făcu o mișnă cu mâna, semn că discuția se încheiase.
Dragoș intră în biroul său, strânse hârtiile de pe masă, opri computerul, luă dosarul cu acte și ieși, încuind ușa. Cheia o lăsă paznicului de la parter.
Nu se opri acasă. Sună din mașină pe mama sa, o întrebă cum se simte și o avertiză că nu va trece pe la ea în seara aceea, având o întâlnire importantă. Nu-i spuse că se duce în orașul lor natal. S-ar agita, și ea avea probleme cu inima.
“Gata, mamă, trebuie să plec. Dacă e ceva, sună-mă imediat.” Dragoș închise telefonul și porni motorul.
La ieșirea din oraș opri la o benzinărie și umplu rezervorul, cumpără o cafea și niște plăcinte, ca să nu mai stea pe drum. Trebuia să ducă actele până la sfârșitul programului. Totuși, putea suna și să anunțe partenerii să-l aștepte la birou.
Nu avea planuri să-i viziteze pe cineva dintre vechii cunoștințe. Prietenii de altădată se risipiseră pe undeva. Voia doar să revadă orașul copilăriei. Dragoș porni radioul, iar mașina se umplu cu melodia unui hit la modă. Luă o înghițitură din cafeaua fierbinte.
***
După moartea tatălui, mama lui începu să se îmbolnăvească des și să slăbească. La o consultație, i s-au descoperit probleme cardiace. Dragoș îi propuse să se mute la el în orașul mare. Într-un oraș mai mare, serviciile medicale erau mai bune. Dar mama refuză categoric. Fiul ei era adult, trebuia să-și înceapă viața, iar ea ar fi fost o povară. Dar starea ei se înrăutățea.
Dragoș o convinge să își vândă apartamentul, adăugă bani și cumpără pentru ea un apartament mic lângă al său. De atunci, nu mai revenise în orașul natal, deși îl amintea adesea.
Cum să uite prima iubire? Poate că ea nu mai trăia acolo, dar orașul rămăsese la fel, cu aceeași stradă și aceeași casă, sub ferestrele căreia stătuse odinioară suferind de dragoste neîmpărtășită. Încă, când își amintea de Mădălina, inima îi bătea cu putere în piept. Nu mai simțise ceva asemănător pentru nimeni altcineva. Ca și cum și-ar fi lăsat inima acolo, în orașul acela, pentru totdeauna.
Slabănă și modestă, colega de clasă Mădălina nu îi atrăsese atenția până în clasa a XI-a. După vacanța de vară, venise la școală schimbată, mai frumoasă, cu totul altfel. Și atunci Dragoș simțise pentru prima dată că avea inimă, atât de tare îi bătea în piept.
De atunci, nu se gândea decât la ea. Aștepta cu nerăbdare Anul Nou, pentru că la școală avea să fie un bal, iar el avea s-o invite la dans și să-i spună că o iubește. Într-un sfârșit, în ultima zi de școală, înainte de vacanță, au decorat un brad imens. Ziua fusese o petrecere pentru copii, iar seara, în sala mare, se adunaseră elevii. După concert, începură dansurile. Primul dans lent îl pierduse, nu avusese curaj să o invite.
Seara se apropia de sfârșit, iar din difuzoare se auzeau doar hituri ritmate. Șansele de a o dansa se micșorau. Dragoș stătea lângă perete, mușcându-și nervos buzele. Într-un final, începu o melodie lentă, iar centrul sălii se goli.
Dragoș inspiră adânc. Acum sau niciodată. Se repezi spre fereastră, lângă care stătea Mădălina cu prietenele, ca să-lDar inima, odată pierdută în trecut, nu mai putea fi recăpătată, iar el înțelese că unele amintiri sunt menite să rămână doar povești spuse singurătății nopții.
