**Jurnalul unui tată**
Dimineața devreme, în salonul de maternitate, a intrat o doctoriță drăguță, ginecolog-obstetrician. În halat alb și cu boneta imaculată, arăta uimitor de frumos.
— Bună dimineața, mămici. Cum vă simțiți? — a întrebat ea, apropiindu-se de patul din stânga, unde o tânără mamă stătea întoarsă cu fața spre perete.
— Popescu, nu vă prefaceți că dormiți. Întoarceți-vă pe spate, trebuie să vă verific burtica, — a cerut doctorița cu fermitate.
Popescu s-a întors încet. Cătălina a recunoscut-o imediat — născuseră în aceeași noapte, cu puțin înaintea ei. Doctorița s-a aplecat, a dat la o parte cearșaful și i-a ridicat cămașa de spital, pipăindu-i abdomenul.
— Perfect. Vă vor aduce fiul la hrănire în curând. Ești pregătită? — a întrebat, acoperind-o din nou și îndreptându-se.
Femeia și-a deschis ochii, speriată.
— Nu vreau să-l hrănesc, — a spus cu disperare în glas.
— De ce nu?
— Nu-mi aduceți copilul, vă rog, — a implorat Popescu, privind-o cu disperare.
— Ce veste e asta, Popescu? Nu vrei să-l vezi pe fiul tău? Vrei să renunți la el? — a ghicit doctorița.
Tânăra mamă a dat din cap. Doctorița a clătinat din cap dezaprobator.
— Hai să facem așa: termin vizita, apoi vorbim. Ai timp să te gândești. — S-a întors brusc și s-a apropiat de Cătălina.
— Dar dumneavoastră cum vă simțiți? — s-a aplecat peste ea. — Foarte bine. Al doilea naștere? Să aducem copilul la hrănire?
— Da, desigur, — a răspuns Cătălina repede.
Doctorița a privit-o un moment, parcă voia să spună ceva. Apoi s-a uitat înspre Popescu, care se întorsese din nou spre perete, a oftat și a ieșit din salon.
Când ușa s-a închis, Cătălina s-a ridicat în pat și și-a lăsat picioarele pe jos.
— Cum te cheamă? — A așteptat, dar vecina n-a răspuns. — Am născut împreună la noapte. Tu puțin înaintea mea. Scuze, dar de ce nu vrei să-l vezi pe băiatul tău?
Tânăra mamă a tăcut.
— Fiului meu îi sunt deja cinci… — Cătălina s-a gândit puțin, apoi a întrebat:
— Băiatul, tatăl lui… te-a părăsit? Era prea târziu pentru avort? Crezi că nu poți să-l crești singură? Se zice că Dumnezeu dă copilul, dar dă și pentru copil. O să vezi. — Vorbea spre spatele înțepenit al Popescu.
— După materni— Copilul tău va merge la casa de copii, nu va cunoaște căldura mamei, iar tu într-o zi îți vei regreta decizia, dar atunci va fi prea târziu.
