Fericire la tariful de Revelion
— Mulțumesc, mamă. — Radu se ridică de la masă și se întinse. — O să ies puțin cu mașina. Nu-ți face griji, voi fi atent, iar seara sunt puține mașini pe stradă.
— De când ai cumpărat mașina, nu te mai desparți de ea. Ar fi timpul să te gândești la căsătorie. Se spune că bărbaților le pasă mai mult de mașini decât de femei.
— Mamă, nu începe, — Radu se apropie și o îmbrățișă. — Știi cât am visat la mașina mea. Lasă-mă să mă bucur de ea, apoi mă voi gândi la familie. Pe cuvânt.
— Bine. Aproape treizeci de ani ai, și tot cu mașinuțe te joci. — Mama îi mângâie părul. — Du-te acum.
Radu ieși din bloc, se apropie de mașina lui și îndepărtă fulgii de zăpadă de pe parbriz. Avea carnetul de mult, tatăl său îl lăsase să conducă vechiul „Dacia” până când îl lovește. Avea experiență, dar încă nu se săturase de bucuria de a avea propria mașină.
Strânsese bani mult timp, apoi o alesese cu grijă. Acum conducea seara prin oraș, uneori pe drumuri naționale. Dacă cineva făcea autostop, Radu îl lua și nu cerea bani.
Se așeză la volan, porni motorul și ascultă satisfacut zumzetul acestuia. Apoi ridică volumul radioului și ieși încet din parcare.
Fulgii de zăpadă licăreau în lumina farurilor. Iarna începuse brusc, iar în câteva zile ninsese copios. Radu se plimba fără scop. Pe o stradă, văzu o femeie cu un copil. Reduse volumul, opri și coborî geamul.
— Puteți să ne luați până pe strada Constructorilor? — Femeia se uită înăuntru.
Era tânără și frumoasă.
— Urcați, — Radu făcu semn către scaunul din dreapta.
— Cât va costa? E cam departe, — întrebă ea, încă aplecată.
— Nu vă faceți griRadu îi zâmbi blând și răspunse: “Astăzi e gratis, e seara revelionului și nu pot lua bani de la un zâmbet atât de frumos.”
