— Ce mai e și asta?! — a izbucnit Andreea, stând în mijlocul sufrageriei, cu vocea tremurând de nervi.
Privi în jur, de parcă ar fi căutat răspunsul printre pereți sau mobilă.
— Iar?! A treia oară într-o lună! Cât mai poți?!
Pe canapea, relaxat și cu telefonul în mână, stătea Marian. Îi aruncă o privire rece, obosită, de parcă discuția nu-l privea.
— Ce „iar”? — întrebă el, strâmbându-se. — Nu începe cu scandalul. Abia am ajuns acasă, vreau să mă odihnesc.
— Scandal?! — Andreea f”Andreea se apropie de el, pumnii strânși, simțind cum furia îi încinge obraji, dar înainte să spună orice, ușa de la intrare se deschise brusc, lăsând să se vadă umbra subțire a Doamnei Sârbu, mama lui Marian, care șopti cu o voce mieroasă: ‘Doar să vă văd cum vă înțelegeți, dragii mei’.”
