—Mamă, te rog, nu-mi mai ții predici. Am planuit cu Marian un copil peste vreo trei ani… Cel puțin trei! Acum avem o grămadă de proiecte, planuri, o excursie la mare, în sfârșit. Doamne, ce copil, mamă?!— În vocea fiicei se auzea o iritare atât de pregnantă, încât Ecaterina Ivanovna s-a grăbit să încheie discuția.
Tineri, frumoși, ambițioși, cu planuri de a cuceri lumea. Și dintr-o dată— sarcina neașteptată.
—Fiică dragă, te rog, nu lua nicio decizie până nu mergem la Zăluceni…— șopti mama cu blândețe.
***
Cât își amintea Dana, ei sărbătoreau mereu ziua mamei la Zăluceni, deși fata nu era încântată de călătorie: o cină liniștită cu lumânări, iar dimineața vizita la mănăstire.
—Tati, de trebuie mereu să mergem în satul ăsta de ziua mamei? E atât de plictisitor!
—Fără Zăluceni, n-ai fi existat tu, nici mama ta… poate nici eu. Ai înțeles?
—Am înțeles,— bombăni fata, deși nu pricepea nimic.
Și anul acesta tatăl nu mai era— infarct. Văzând-o pe mama plângând toată ziua, nemaieșind din cameră, Dana a propus ea însăși să meargă la Zăluceni în weekend.
—Dănuțo, credeam că nu suporți Zăluceni.
—Te iubesc, mamă… Dar să mergem doar noi două, Marian nu poate lua liber de la serviciu.
***
Canicula îngrozitoare s-a potolit, și ceva magic plutea în aer. Ecaterina a ieșit pe verandă, inspirând adânc mirosul înăbușitor al ierbii proaspăt tăiate și al căpșunilor.
—Păcat că Vasile nu mai poate vedea asta…
—Mamă, îți amintești când am făcut tort cu tati pentru ziua ta? Făina era peste tot: în bucătărie, pe prispa, în colibă, chiar și la baie… Și tu nici măcar nu te-ai supărat— doar ai râs și ai spus că am intrat într-o poveste de iarnă,— Dana a zâmbit și a aruncat o pătură peste umerii mamei.
—Fiică dragă, voiam să vorbesc cu tine despre sarcina ta.
—A. vorteşti nu las.— Dana a oftat greu și a rotit ochii.— Mamă, nu începe, Marian și cu mine am luat deja hotărârea. Alegem libertatea!
—Fiică, te rog, nu mă întrerupe…— Ecaterina Ivanovna a simțit un nod în gât și ceața din ochi.— Știi bine că ești un copil născut târziu. Doctorii m-au interzis categoric să nasc. Șansele să mor la naștere erau de sută la sută.
—Mamă dragă…— Dana a cuprins-o strâns, simțind-o tremurând.
—Nu mă întrerupe… Când Vasile a aflat că sunt însărcinată, s-a chinuit groaznic, a început chiar să fumeze. Își dorea copiii cu disperare, și mă iubea mai mult decât viața. A spus imediat că nu poate trăi fără mine. Atunci, prietena mea, Natalia, ne-a chemat la ea în Zăluceni. Voiam să-mi iau rămas bun de la toți. Și pe el voiam să-l pregătesc. Am hotărât atunci— tu vei trăi pe pământ în locul meu.
—Pentru mine…— Dana respira precipitat, încercând să nu plângă.
—Hotărârea am luat-o, dar lui Vasile nu știam cum să-i spun. Am început să merg la mănăstire, să cer ajutor și sfat Maicii Domnului.
Într-o zi mă întorceam, când am văzut un hambar al vecinilor în flăcări. O cățea a intrat în hambarul arzând, a ieșit, a lăsat un pui pe pământ, apoi s-a întors în foc. Grinzile au început să cadă. Câinele a apărut din nou, cu un alt pui în dinți. Ars pe jumătate, cu ochii acoperiți de bășici. S-a târât către puii pe care-i salvasApoi s-a întins lângă ei, a privit-o pe Dana cu ochi pătrunzători și a închis ochii pentru totdeauna, lăsând în sufletul fiecăruia o lecție despre iubire și sacrificiu.
