La sfârșitul zilei de lucru, telefonul lui Denis a început să sune cu melodia preferată a Licei, pe care ea însăși o setase. A răspuns și a auzit vocea ei:
— Deniș, sunt la salonul de înfrumusețare. Vino să mă iei, știi unde.
— Știu, vin, a răspuns el și a închis.
Denis știa că Lica sta la salon cel puțin două ore, așa că n-a grăbit după muncă. După ce a așteptat puțin, a decis să intre într-un cafenea de lângă salon.
— O să sune când e gata, și-a zis, așezându-se la o masă. Chelnerul a venit imediat, iar el a comandat ceva ușor.
A mâncat, a citit știri pe telefon, s-a uitat la câteva videoclipuri, dar Lica tot nu apărea.
— Mă întreb cât va lăsa azi la salon, și-a gândit el, deși ea își plătea singură tratamentele. Sau, mai bine zis, nu ea, ci tatăl ei — un om de afaceri bogat.
Se întâlneau de șapte luni, uneori stăteau împreună la el în apartamentul mic cu două camere. Dar când Licei îi plictisea, se ducea acasă la părinți. Locuia într-un conac uriaș cu trei etaje la marginea orașului, singură fată a familiei, care nu ducea lipsă de nimic.
Lica l-a prezentat deja părinților. Denis a simțit că mama ei nu era încântată de el — un simplu programator de 27 de ani, ce poate să ofere? Dar fata vorbise cu ea, așa că nu au fost comentarii directe. Totuși, simțea că nu era bine-venit.
Și Denis începea să-și dea seama că Lica nu era soția de care visa, dar tot nu refuza să se căsătorească cu ea. Mai ales după ce tatăl ei i-a lăsat un avertisment subtil:
— Cel care o va face fericită pe fiica mea va fi și el fericit. Dar dacă, Doamne ferește, va fi nefericită… — Denis a înțeles mesajul.
Lica era o fată capricioasă, dar frumoasă. Nu înțelegea de ce petrecea atât de mult timp la salon, când era deja arătoasă. Avea simțul umorului și inteligență, dar era impetuoasă și arogantă — probabil din cauza banilor pe care-i arunca pe geam. Cu o zi înainte îi spusese:
— Deniș, peste zece zile mergem în Maldive. Tati a promis să ne plătească vacanța. M-am săturat, vreau să mă odihnesc. El nu înțelegea de ce era obosită, dacă nu lucra.
— Dar eu muncesc, Lico!
— Lasă, tati va rezolva…
Simțea conflicte în suflet. După discuția cu tatăl ei, dorința de a se căsători se transformase într-o obligație, și asta-l stresa. Lica începea să-l enerveze. Toate discuțiile ei se rezumau la banii tatălui. Relația devenea tot mai tensionată. Știa că erau din lumi diferite, dar tot plănuia să o ia de soție.
Stând la cafea, auzi deodată un glas care-l făcu să tresară:
— Denis, tu? Un bărbat necunoscut îi zâmbea ca unui frate. — Eu sunt, Roma!
Într-un final, și-a amintit:
— Roma! s-a ridicat și s-au îmbrățișat. — Coadă de cal din copilărie. Ce faci aici? — se minuna Denis. — Nu ne-am văzut de… doisprezece ani?
— Nici nu te-am recunoscut, i-a palmuit prietenul umărul. — Te-ai mai îndelățat, arăți bine, om serios.
— Nici eu nu te-am cunoscut la început. Și tu ai devenit bărbat. Ce cauți pe aici?
— Aștept pe Veronica, sora mea. Îți amintești de ea. E la Conservator, anul terminal, are concert azi. Am intrat aici, nu prea înțeleg muzica ei.
— A, da! Cum e, Nica?
— E talentată, nu știu de unde! O fată simplă din sat, și iată-te, a intrat la Conservator fără pile…
— Aș vrea s-o văd! a exclamat Denis.
— Nici o problemă. În patruzeci de minute mă sună, Conservatorul e aproape. Putem merge împreună, dacă n-ai treabă. Stăm de vorbă. Ești singur?
— Nu, aștept pe logodnica mea, Lica. E la salon, va veni în curând.
— Atunci perfect, venim cu Veronica. Au mai schimbat câteva vorbe, apoi Roma a plecat să-și întâlnească sora.
Denis și-a amintit clar cum vara mergea cu părinții la bunica, iar lângă ei locuiau părinții Romei și Veronicăi. Aveau o curte mare, casă și câteva cabane pentru turiști. Peisajul era minunat: pădure, lacuri, râu.
Denis se împrietenise imediat cu Roma și Veronica și timp de zece ani petrecea acolo fiecare vară. Doar în studenție n-a mai mers, iar apoi bunica a murit, și casa a fost vândută.
— Ah, ce vremuri! Cu Roma și Nica prindeam pește în lac, îl făceam la foc, cântam la chitară și visam… i s-a înfiorat inima amintindu-și. — Ce vremuri frumoase! Și Nica… prima mea dragoste. Îmi plăcea teribil. Oare cum arată acum, firava soră a Romei? Astea nu se uită… Nici n-a observat cum a început să zâmbească singur.
— E stupid să zâmbești în gol, l-a trezit glasul Licei.
— În sfârșit, Lico. Zâmbeam la niște vești bune, a spus, privind-o de sus până jos, încercând să vadă ce schimbări făcuse la salon.
— Cum arăt? a întrebat ea mulțumită.
— Bine!
— Bineeee? Știi cât costă acest „bine”? Manichiură, tratamente faciale… Uite, sunt irezistibilă, nu?
— Mereu ești frumoasă, s-a grăbit s-o asigure Denis.
— Hai, mergem la noi acasă. Avem musafiri, ne așteaptă, a spus Lica, de parcă era ceva deja stabilit.
— Nu, Lico. Am promis că mă întâlnesc cu niște prieteni de copilărie. Vin imediat, nu pot pleca.
A pus botul și voia să facă o scenă, dar atunci au intrat în cafenea Roma și o fată frumoasă — Veronica. Denis o numea simplu Nica.
— Denis! Sora Romei s-a repezit spre el, l-a îmbrățișat și l-a sărutat pe obraz. — Bună, pierdutule! Uite cum te-ai mai fă
