Soția ideală
Încă din facultate, Ciprian și-a dat seama că trebuie să se căsătorească cu o fată liniștită și echilibrată. Asemenea fete sunt pentru familie. Dar s-a văzut cu altele, vorbărețe și agitate, unele cereau imediat flori, cadouri și ieșiri în oraș. Dar de unde bani pentru un student sărac? Așa că a încercat să înțeleagă cine e cine printre fete.
Aproape de absolvire, s-a văzut cu Mădălina, o fată inteligentă, calmă și ordonată. De la ea se vedea imediat că e meticuloasă în orice.
„Băi, Radu”, îi spunea Ciprian prietenului său, „cred că e timpul să mă însor. Tu ești deja om familist și mai aveți și un copil pe drum.”
„Păi, Cipri, ce să-ți spun? Ți-am zis eu de mult. Oare pe Mădălina ai de gând să o ceri? Din grupa mea?”, se interesa prietenul. „Te-ai înțeles bine, e o fată grozavă, deșteaptă, frumoasă, și cel mai important – liniștită, nu e histerică. Niciodată n-am văzut-o așa. Ordine până în pană pe cap, toate caietele mereu la locul lor, eu de la ea am copiat de atâtea ori…”
„Da, pe Mădăluța, cred că e cea mai bună variantă, cel puțin din cele pe care le cunosc”, râdea Ciprian.
Înainte de absolvire, i-a făcut cerere, iar ea a acceptat.
Mădălina și sora ei mai mică erau aproape mereu singure acasă când erau la școală. Tatăl lor era șofer de tir, pleca mult timp, iar mama lucra și venea abia seara. Așa că, când Mădălina a crescut, a preluat grija casei, gătea pentru soră, îi verifica temele. Deși mama nu o obliga, ea era așa prin fire.
Când mergeau în vizită la mătușa Mariana, sora mai mare a mamei, Mădălina rămânea mereu uimită.
„Ce curățenie are mătușa Mariana”, se gândea, uitându-se prin casă, „niște servetele frumoase, croșetate cu grijă.”
Vasele ei străluceau mereu. Totul era steril, curat, de parcă nimeni nu locuia acolo. Atunci nu-și dădea seama că tocmai această trăsătură o moștenise de la mătușa ei. Acasă se străduia să mențină ordinea, dar nu-i ieșea întotdeauna. Însă în caiete și pe birou, unde învăța, totul era mereu la locul lui. La facultate, notițele îi erau impecabile, trecea examenele ușor, era mereu îngrijită și pieptănată.
După ce s-au căsătorit, au început să trăiască împreună imediat – el avea deja un apartament mic cu două camere.
„Cipri, te-ai aranjat bine”, îi spunea mereu prietenul Radu, invidios pe bună dreptate. „Apartamentul tău, nevastă frumoasă. Nu ca noi, stăm în chirie. Și nici nu se vede vreun apartament în viitorul apropiat.”
După nunta, Mădălina a hotărât să-și construiască casa ideală. Ca la mătușa Mariana. Se străduia să mențină curățenia și ordinea, era pedantă până în pană pe cap.
Nimeni nu-i spusese că pentru o soție și mamă, interesele celor dragi sunt mai importante decât aspectul exterior. Și până să înțeleagă asta, a trebuit să învețe din greșeli.
Erau foarte diferiți. Ciprian era zgomotos, sociabil, mereu înconjurat de prieteni, neastâmpărat și vesel. Mădălina era exact opusul. Dacă el adora drumețiile cu cortul, pescuitul cu prietenii și grătarul, ea prefera brodatul, câteodată tricotatul și cititul.
Până la nașterea primului copil, Mădălina îl însoțea pe soțul ei la drumeții, deși nu-i plăcea. O făcea doar pentru el.
Când venea vara, Ciprian aștepta cu nerăbdare weekendurile.
„Mădălina, mâine mergem cu cortul lângă râu. Facem grătar și pescuim. Pregătește-te.”
„Cipriane, nu-mi plac drumețiile tale. Doar îi hrănesc pe țânțari, apoi dorm pe pământ tare. E plin de igrasie, mi-e teamă să nu iau ceva”, răspundea ea, dar știa că nu-l va opri și tot va trebui să se pregătească.
Dar când sarcina era mai înaintată, refuza, iar el nu insista. Atunci se dedica pasiunilor ei, își aranja cuibul. Păstra curățenia, gătea mâncăruri sănătoase. Sigur, reușise să creeze un cămin confortabil, așa cum și-a dorit.
„Mădălina, ce curat și ordonat ai totul”, se minuna prietena ei Ana când o vizita. „Ești soția ideală. Când ai timp de toate? Eu nu pot. La mine e haos – băieții mei răsturnă totul pe dos. De-aia nici nu-i aduc la tine, că n-aș mai recunoaște apartamentul după ei”, râdea ea. „Dar soțul meu e minunat, uneori mă lasă să mă odihnesc de ei, îi scoate el afară. Mă trimite să mă plimb, să vin la tine.”
Ciprian era impulsiv și energic, uneori o ia cu el în dormitor în timpul zilei, iar ea se opunea.
„Nici n-am călcat rufele, trebuie neapărat, altfel se mototolesc și e mai greu.”
„Mădălina, sincer să fiu, nu-mi pasă dacă dorm pe cearșafuri călcate sau nu”, o îmbrățișa el, murmurând. „Uneori, apartamentul nostru seamănă cu o sală de operație – atât de steril e.”
„Cipriane, nu-ți place să locuiești într-un mediu curat și ordonat?”
„N-am zis că nu-mi place. Dar cred că exagerezi”, o trăgea în dormitor.
Într-o seară, după serviciu, Ciprian anunță:
„Mădălina, prietenii merg la țară weekendul ăsta, la schi și cu motoarele de zăpadă. Pregătește-te. E o baie și grătar, dacă nu-ți place baia, te odihnești pe aer curat, e bine pentru tine. Și noaptea într-un cătun la vatră e minunat…”
„Ce tot vorbești? În primul rând, am șase luni de sarcină, iar tu mă tragi la drum, iarna. D
