Am cerut divorțul de dragul altei femei, soția a acceptat în tăcere: după trei luni am înțeles de ce.
— Astăzi o să-i cer soției mele divorțul, dragă — îi șopti Mihai iubitei sale, Alinei. — Doar rămâi calmă, nu te neliniști degeaba, nu am de gând să mă cert cu tine.
Femeia se uită trist la bărbatul care stătea în fața ei.
— Aceste promisiuni nesfârșite m-au epuizat, înțelegi? Ani de zile tot așa. Dacă nu intenționezi să divorțezi, spune-mi direct — și punem punct.
— Nu, nu spune așa! Am hotărât de mult că vreau să petrec restul vieții cu tine. Doar că circumstanțele mi-au îngreunat decizia.
— Mihai, nu sunt o fată naivă, iar vorbele tale frumoase nu mă mai mișcă, chiar dacă par sincere. Plec de lângă tine. — Ochii Alinei se umplură de lacrimi. Durerea era mare, dar nu mai vedea altă cale.
— Nu grăbi lucrurile! Promit că astăzi rezolv tot.
— Alina, tu ești tot ce-mi doresc, — o strânse Mihai în brațe. Avea dreptate — era timpul să pună capăt ambiguității. Nu mai putea trăi înșelându-se pe sine.
Sosise acasă târziu, ca de obicei. Socra, probabil, adormise, iar soția lui, Elena, stătea pe canapea, urmărind un serial, sorbind din ceai. Totul era ca întotdeauna.
— Bună seara, — îl salută Elena. — Ai întârziat din nou? Mult de lucru?
— Eleno, trebuie să vorbim serios. Astăzi. Chiar acum.
— Bine, dar lasă-mă să-ți fac ceai.
— Nu e nevoie, am cinat deja.
Mihai se așeză lângă ea.
— Suntem împreună aproape treizeci de ani. Avem doi copii minunați care trăiesc acum în străinătate. Am trecut prin multe, dar mereu ne-am sprijinit.
Elena îl studia cu atenție, parcă analizând fiecare rid de pe fața lui.
— Sentimentele s-au stins. A rămas doar respectul, dar nu e suficient. — Ai pe altcineva? — întrebă ea calm, ca și cum ar fi discutat vremea.
— Da, — recunoscu el. — Suntem împreună de doi ani. E dragoste adevărată. Nu am plănuit asta, dar…
— Ești fericit cu ea?
— Da, — răspunse el sincer.
Tăcerea deveni apăsătoare.
— Iubesc pe altcineva de doi ani. Haide să divorțăm, — spuse Mihai cu fermitate.
— Bine, — răspunse simplu Elena. — Dragostea nu se poate forța. Nu pot spune că nu bănuiam, dar fiecare cuvânt al tău e ca o lovitură de cuțit.
— Eleno, te rog, să nu ne certăm. Nu pot explica cum s-a întâmplat…
— Voi semna toate actele — dar cu o condiție.
— Care?
— Mama are ziua în curând. Îți cer să așteptăm după să
