**Jurnalul lui Victor**
„Încearcă să te străduiești!” Tamara își ridică mâinile exasperată. „Patruzeci de ani mă uit la străduințele tale! Îți mai amintești când ai cumpărat casa la țară?”
„Cât o mai tot repeta pe asta?” Tamara aruncă o grămadă de documente pe masă. „Casa de pensii cere o adeverință cu veniturile din ultimii cinci ani, și tu tot îmi aduci hârtii de-ale dracului!”
„Toma, dar ți-am explicat,” Victor se scuză, ridicând din umeri, „la arhivă mi-au spus că documentele din ’98 s-au pierdut la mutare. Ce să fac?”
„Ai încercat să folosești capul?” soția se ridică și începe să se plimbe prin cameră. „Ai întrebat la contabilitatea fabricii? Te-ai dus la director? Sau doar știi să dai din mâini?”
Victor se strâmbă. De când ieșise la pensie, acum șase luni, fiecare zi era o bătălie. Tamara găsea mereu motive să-l mustre, iar el se simțea ca un elev pedepsit.
„Fabrica e închisă de mult,” spuse el încet. „Iar directorul ăla a murit prin anii 2000.”
„Exact!” Tamara se întoarse spre el. „Trebuia să te ocupi de asta mai devreme, nu să aștepți până când te ia dracul. Acum din cauza neatentiei tale, rămânem fără suplimentul la pensie.”
Victor plecă privirea. Ea avea dreptate, ca întotdeauna. Nu se ocupase de acte la timp, sperase că „o să iasă cumva.” Dar acum se dovedea că fără adeverința aceea, nu primea banii pentru munca la condiții grele.
„Mai încerc la arhiva județeană,” murmură el.
„Da, mai încerci,” Tamara se așeză și începu să aranjeze hârtiile. „Așa ai încercat toată viața. Îți mai amintești când ai promis să o ajuti pe Lenuța cu actele când s-a măritat? Ai umblat doi ani pe la instituții, și tot ea a rezolvat.”
Victor oftă. Povestea cu actele fiicei lor rămăsese o rană în familie. Făcuse promisiuni mari, dar în final doar o obosiseră pe toată lumea.
„Poate mergem la Lenuța?” sugeră el. „Ea lucrează la primărie, poate ne dă un sfat.”
„Lenuța are treabă, nu sta să ne rezolve problemele,” răspunse Tamara. „Destul cu alergatul după fiică. Trebuie să te descurci singur, ca un bărbat adevărat.”
Un bărbat adevărat. Victor rânji amar. Toată viața încercase să fie un soț bun, un sprijin. Lucrase strungar la fabrică, adusese banii acasă, nu băuse, nu fumas
