În locul unde nu te aștepți
După sărbătorirea aniversării de cincizeci de ani, Aglaia a decis să-și ia concediu la începutul lui mai, ca să aibă timp să se ocupe fără grabă de treburile la casă de vacanță. Anton insista și el.
— Bineînțeles, ne mutăm împreună la casă. Tu vei lucra în liniște, iar eu voi veni după serviciu și în weekenduri.
— Ai dreptate, oricum nu plecăm la mare anul ăsta, am cheltuit destul pe aniversarea la restaurant. A fost minunat, Antonule. Mulțumesc, fără tine…
Venise concediul. Aglaia a strâns câteva lucruri, răsaduri și l-a așteptat pe soț. În sfârșit, el a sosit:
— Gata, ia toate alea și le duci la mașină. Luăm și niște mâncare cu noi, am pregătit în containere.
Pe drum, Anton a lăsat-o din senin:
— E bine că ne-am hotărât să venim la casă, dar nu te pot ajuta prea mult. Șeful mă trimite în deplasare.
— Pentru mult timp, Antonule?
— Două săptămâni, dar promit să vin la prima ocazie. Merg într-un oraș din apropiere.
La cincizeci de ani, Aglaia avusese tot ce-și dorea: un soț bun, relații stabile, copii adulți și independenți. Un apartament mare, mașină bună, casă de vacanță, un loc de muncă stabil cu salariu frumușel.
Și mai avea și pe Ruxandra, prietena ei cea mai bună, cu care împărțea tot. Se cunoscuseră din copilărie, studiaseră împreună, iar acum lucrau în același birou. Ruxandra era veselă și plină de viață, dar în dragoste nu-i mergea bine.
După liceu, rămăsese însărcinată din greșeală cu un fost coleg.
— Ruxandra, mergem la spital, a spus mama ei, văzând-o. — Scăpăm imediat de… Trebuie să intri la facultate, nu să te leghi de un copil.
Toată treaba fusese rezolvată discret, prin cunoștințe. Dar după aceea, Ruxandra nu mai putut avea copii.
Se măritase de două ori. Primul soț, Gheorghe, era liniștit și bun, dar viața lor o plictisea. Se înșelase de câteva ori și recunoscuse singură.
— Ruxandra, de ce? Gheorghe e un bărbat cuminte, deștept! — se mira Aglaia.
— Plictisitor! Nu-ți face griji, o să-mi găsesc și eu norocul.
Apoi se măritase cu un cântăreț pe care-l cunoscuse la un concert. Îi plăcuseră petrecerile, băutura, viața nebună. Dar într-o zi, el o lovise. Atunci plecase.
Aglaia încerca s-o liniștească:
— Ruxandro, nu în locul potrivit cauți bărbați. Trebuie pe cineva liniștit…
Aglaia se simțea vinovată pentru fericirea ei și încerca s-o împerecheze pe Ruxandra cu diverși bărbați. Dar niciunul nu-i plăcea prea mult. Așa că, la cincizeci de ani, Ruxandra trăia singură, dar rămânea veselă.
Anton și Aglaia au descărcat lucrurile și s-au așezat. Dimineață, el a plecat acasă să se pregătească de deplasare. Aglaia a început curățenia. După-amiaza, a terminat și s-a uitat pe fereastă, dar n-a văzut-o pe vecina, Maria. Știa că aceasta venea la casă imediat ce se topea zăpada.
Însă, ducându-se la baie, a zărit un bărbat în ograda Mariei. Înalt, cu umeri lați, lucra liniștit. S-a dus să-l salute.
— Bună ziua! Nu o văd pe Maria, s-a îmbolnăvit? Eu sunt Aglaia, vecina.
— Exact, e bolnavă. Am venit în concediu să o ajut. Sunt Ovidiu, fratele ei mai mic.
Lucrurile mergeau bine între vecini. Ovidiu o ajuta și pe Aglaia. Anton venea doar în weekenduri, dar nu apuca să facă mare lucru. Într-o seară, stăteau toți la poartă, beau vin și vorbeau.
— Maria, ce zici să-l cunosc pe Ovidiu cu Ruxandra? — a sugerat Aglaia.
— Cu Ruxandra?… — Maria ezitase. Nu-i plăcea de prietena Aglaiei. — Ovidiu locuiește departe, e militar în Siberia. Crezi că i-ar plăcea?
— Nu știu, trebuie s-o întreb pe Ruxandra.
După două săptămâni, Ruxandra a sosit neanunțată. A doua zi, a venit și Anton.
— Aglaia, rămân aici două săptămâni. Ești împotrivă?
— Ba nu, chiar mă bucur. Vreau să te cunoști cu un vecin, un bărbat simpatic.
Anton a tresărit:
— Ce vecin? Cu cine te-ai cunoscut fără mine?
— Cu Ovidiu. E un om bun.
— Bun? E un om ca toți oamenii.
— Nu, e special.
Ruxandra, îmbrăcată elegant, mergea de la o casă la alta, veselă. Maria dădea uneori din cap, dar nu spunea nimic.
Viața la casă era plină. Aglaia și Maria lucrau în grădină, în timp ce Anton și Ruxandra se jucau badminton sau se plimbau în pădure. Seara, stăteau la poartă, făceau grătar. Aglaia vedea cum Ruxandra încerca să-l seducă pe Ovidiu, cântau împreună la chitară.
Concediul se apropia de sfârșit. Aglaia era tristă că va pleca, dar Ovidiu mai rămânea două săptămâni. Vorbiseră despre multe, inclusiv despre Ruxandra, dar el evita subiectul.
În noaptea dinaintea plecării, Aglaia a stat de vorbă cu Ovidiu. Anton și Ruxandra se plimbau.
Deodată, Aglaia și-a dat seama că nu vrea să plece — și nici să-l lase pe Ovidiu pentru Ruxandra.
Anton i-a dus acasă sâmbătă. După trei zile, Aglaia trebuia să se întoarcă la serviciu. Dar Anton a anunțat că pleacă la pescuit cu prietenii.
Aglaia și-a amintit că uitase o mapă cu acte importante la casă.
— Trebuie să iau autobuzul, a gândit.
Coborând din autobuz, l-a întâlnit pe Ovidiu la poartă.
— Aglaia! Parcă știam că te voi vedea. Hai să ne plimbăm până la lac.
— Nu, trebuie să iau actele.
— Mai ai timp…
Dar Aglaia a zărit mașina lui Anton lângă casă. Ovidiu a încercat s-o op
