**Apartamentul în care nu mai suntem bineveniți: când mama a transformat casa într-un câmp de luptă**
Radu lucra în birou când a sunat telefonul. Pe ecran, numele soției. S-a miratnu-i obișnuia să sune în toiul zilei.
Bună, Ioana. Ce s-a întâmplat? Sunt puțin ocupat, spuse, ridicându-se de la calculator.
S-a întâmplat, răspunse ea cu glasul sfâșiat de plâns. Am fost dați afară. Nu mai avem unde locui!
Ce?! Radu sări în picioare. Ce e cu apartamentul? E incendiu? Jaf?
Cu apartamentul e bine doar că nu mai avem voie să stăm aici, șopti Ioana.
Cum adică n-avem voie? Cine poate să ne interzică să locuim în casa noastră?!
Cine mama ta! izbucni ea, iar în vocea ei se auzea totuldurere, mânie, disperare.
Cu câțiva ani în urmă, ei și Ioana se mutaseră la Iași cu copiii. Fata mare avea șapte ani, cea micăcinci. Începuseră cu chirie, munceau fără încetare. Apoi, norocul le zâmbitese: tatăl Ioanei primise un apartament de la un unchi îndepărtat.
Stați voi aici, le spusese bătrânul. Sunt pensionar, taxele nu mă apasă, apartamentul rămâne pe mine, dar nu vă deranjez.
Făcuseră reparații, cumpăraseră mobilier. Se instalaseră. Deja considerau apartamentul al lorchiar dacă, pe hârtie, nu era. Dar Ioana tot trăia cu o grijă ascunsă.
Am băgat toți banii aici și tot nu suntem pe acte, îi spunea soțului.
Nu-ți face probleme. Elena e la bunici, noi suntem aici. Cine ne dă afară? Nu suntem străini.
Dar se întâmplase mai răufuseseră alungați. Și nu de alții, ci de cei dragi.
Punctul de cotitură fusese ziua de naștere a tatălui. Veniseră, sărbătoriseră. A doua zi, soacra anunțase:
Ne-am hotărât: nepotul nostru, Marian, va sta la voi. A intrat la universitate, în cămin e înghesuit. La voi e loc. Și apoi, adăugase, apartamentul tot pe noi e, noi hotărâm cine locuiește aici.
Ioana abia își ținuse înfrânată mânia. Dar Radu doar încuviințase:
Nici o problemă. Avem spațiu.
Îi venise să țipe, dar se stăpânise. Nu era momentul. Dar ceva în ea se sfârșise.
Marian se mutaseca un stăpân. Mânca pe canapea, înjura, nu respecta ordinea. Strica tot ce atinge. Și apoi veniseră părinții lui Radu. Să-l vadă pe nepot. Și începuse.
Marian are pantofii murdari! mustra soacra. De ce nu ai spălat geaca?! Unde sunt cozonacii?!
Poruncise ca un comandant. Gătise, spălase, curățise. Apoi, fără menajamente:
Nu înțeleg cum poate fiul meu să fie cu una ca tine! Mai bine pleci. Lasă apartamentul.
Unde să mă duc? Fetele au viețile lor, chiriile sunt scumpe
Nu-i treaba mea. Hai, strânge-ți lucrurile.
Când Ioana refuzase, soacra spusese:
O să-i explic eu lui Radu. O să semneze cererea de divorț.
Ioana strânsese tăcută lucrurile și plânsese.
Radu aflase și alergase acasă.
Mamă, ce e asta?! Ai dat-o afară pe soția mea?!
E o povară. Și pe deasuprabea!
Ce?!
Am auzit zornăitul sticlelor în sacoșa ei. Ce-ai ascuns? Nu acceptăm așa ceva sub acoperișul meu. Apartamentul e pe mineeu hotărăsc.
Mamă, Marian a lăsat gunoiul!
Nu-l mai acuza! Dacă mai calcă aicinu plânge pe urmă.
Atunci plec și eu cu ea.
Și mai bine. Marian are o prietenă acum, are unde sta.
Radu încleștase pumnii.
Bine. Două zile.
Ioana, nu plânge. Luăm totPetru ne ajută, avem garaj. O să fie bine. Ne luăm un apartament. Nu așa cum ne-am dorit, daral nostru.
Peste trei zile, soacra venise cu Elenacu saci, ca într-o expediție. Pește, carne, borcane, zarzavaturi
Au plecat?! întrebase Elena uluită.
Gol Nu e nici o oală Nici frigider Nici pat
Le ducem pe balcon.
Plouă! Mamă, nici nu avem unde să dormim!
Maria Ivanovna forma numărul fiului săunu răspundea. Nici nepoatele nu ridicau telefonul.
Maria, bunica sunt spusese uneia dintre nepoate, dar din receptor:
Nu mai sunați!
În apartamentdoar un vechi canapea murdară. Și un lighean în baiesemnul despărțirii.
După șase luni, Ioana pregătea cina în noul apartament. Un apel. Număr necunoscut.
Fiule, sunt eu Mama Nu mai răspunzi Îmi pare rău. Întoarce-te. Trăiți aici.
Deja trăim. În apartamentul nostru.
Al vostru? De ce vă mai trebuie altul? Aveți al nostru!
Al vostrue al vostru. Noi avem al nostru.
Dar nepoatele? M-au părăsit!
Nu le trebuie nimic. Avem tot ce ne trebuie. Nu mai vorbiți de acest apartament. Și nici noi nu ne mai întoarcem.
Radu închise. Capitolul acesta din viața lui se închisese. Și nu se mai deschidea.
