Niciun ban până nu părăsește leneșul ăsta: Am spus fiicei mele să fie independentă
Atâta timp cât nu se desparte de el, nu primește niciun ban de la noi i-am zis clar fiicei mele că nu o mai ajut până nu părăsește omul ăsta care trăiește pe spinarea altora.
În fiecare zi, casa noastră e un haos din cauza certurilor nu între mine și soțul meu, ci din vina ginelui. Omul pe care l-a ales fiica mea e leneș și iresponsabil la culme. Nu mai muncește de peste un an, se mulțumește cu slujbe ocazionale, iar restul timpului stă degeaba. Fiica mea suportă toată povara, crește doi copii mici, fiind în concediu de creștere a copilului. Iar el? Doar există.
Bineînțeles, fiica mea nu poate lucra full-time gemenii au nevoie de atenție constantă. I-am propus să o ajut, dar cu o condiție. Da, una dură și clară: nu mai primesc niciun leu de la noi până nu divorțează de parazitul ăsta. Pentru că a o ajuta pe ea înseamnă, în felul ăsta, să-l întrețină și pe el. Și nu mai vreau să finanțez lenea cuiva.
De la început, nu l-am suportat pe Andrei. Speram că va trece, că se va trezi. Dar, vai s-au și căsătorit. Tinerețe, iubire, iluzii toate i-au încețoșat mintea. Acum rămânem noi să gestionăm urmările.
Eu și soțul meu le-am dat apartamentul bunicii. Înainte era închiriat, și era singura noastră sursă în plus la pensie. Dar tinerii nu aveau bani de chirie, așa că am renunțat. Le-am cerut doar să facă o mică renovare, doar ca să fie copiii în condiții bune.
Și atunci, Andrei și-a arătat adevărata față:
Eu nu mă ating de așa ceva. Nu sunt meșter, sunt intelectual. Să facă cei plătiți pentru asta. Trebuie chemați profesioniști.
Dar cu ce bani, mă rog? N-a câștigat nici măcar cât să cumpere un șurubelniță. Tot ce știe e să filosofeze și să se plângă de ghinion. Să lucreze seara? Nu se poate. Weekenduri? Trebuie să ne odihnim. Clar s-a obișnuit să i se dea totul pe tavă.
Când i-am spus direct că e un leneș, s-a supărat. Nu ești corectă cu mine. Iar fiica mea? În loc să mă susțină măcar puțin, s-a întors împotriva mea:
Din cauza ta am avut iar ceartă. De ce te amesteci?
Am hotărât să mă distanțez. Dar am fost clară: dacă a ales să trăiască așa, să se descurce. Să nu mai vină cu mâna întinsă. Dar când am aflat că așteaptă gemeni, mi s-a frânt inima. Am crezut că Andrei o să se schimbe, dar nu nimic. Totul a căzut pe umerii noștri. Am terminat renovările, am căutat paturi pentru bebeluși, am mers cu ea la doctor. El? Mereu întins pe canapea, la calculator.
Elena făcea tot ce putea, dar se vedea că începea să înțeleagă cu cine s-a încurcat. Împreună, cum am putut, am pregătit apartamentul. Totul făcut de noi. Bineînțeles, el a cumpărat câteva prostii la reducere mai târziu dar asta nu-i scuză. Când ai o familie, trebuie să acționezi ca un bărbat. El? Doar un chiriaș într-o casă unde alții fac totul.
Apoi am aflat cum reușeau să se descurce: făcuseră credit la bancă. Fără să ne spună. Și apoi, un telefon:
Mamă, nu ne mai descurcăm. Ajută-ne
Eram furioasă.
Elena! Ai făcut copii cu un om care nu știe să schimbe un bec! Cum ai crezut că o să reziști singură?
Trecem printr-o perioadă grea
Ce perioadă? Ai casă, ai părinți care ți-o duc în spate. Iar el? Nici măcar nu găsește de lucru fie salariul e mic, fie e prea departe, fie programul nu-i convine!
Mamă, nu înțelegi Caută! Doar că nu vrea să lucreze pe nimic!
Dar de pe nimic trăiești! Tu, copiii tăi, și el pe spinarea noastră!
M-am săturat. Refuz să fiu vaca de bani. I-am spus:
Atâta timp cât nu te desparți de el, uita de noi. Niciun leu. Dacă vrei să trăiești cu el, asumă-ți.
A izbucnit în plâns.
Vrei ca copiii mei să crească fără tată?
Și atunci am spus ce gândeam de mult:
Mai bine fără tată decât cu un model ca el. Un om care trăiește pe seama altora.
Sunt mamă. Dar refuz să fiu victimă. Vreau să-mi vadă fiica crescând copiii cu un bărbat, nu cu o povară. Vreau să se respecte. Să nu ceară ajutor când el bea ceaiul pe canapea.
A închis în tăcere, dar știam că într-o zi va înțelege.
