Femeie de Serviciu și Bucătăreasă Gratuită Sarcina Mea Nu Interesează Pe Nimeni
Sunt femeia lor de serviciu și bucătăreasă fără plată sarcina mea nu interesează pe nimeni.
Într-un mic sat lângă Iași, unde ceața dimineții învăluie casele vechi ca niște fantome, viața mea la 27 de ani s-a transformat într-o robie pentru poftele altora. Mă numesc Ana, sunt măritată cu Marian, și peste câteva luni vom avea un copil. Dar lumea mea fragilă de viitoare mamă se sfărâmă sub povara bunicii lui și a familiei sale, pentru care nu sunt decât o slugă neplătită. Locuim într-un apartament cu trei camere care aparține bunicii lui Marian, și acesta a devenit blestemul meu.
**O iubire prinsă în capcană**
Când l-am cunoscut pe Marian, aveam 23 de ani. Era atent, cu un zâmbet blând și vise de a-și întemeia o familie. Ne-am căsătorit un an mai târziu, și eram pe al nouălea cer. Bunica lui, Maria, ne-a oferit să stăm în apartamentul ei mare până ne stabilim. Am acceptat, crezând că va fi temporar, că ne vom clădi viața noastră. Dar în loc de un cămin, am găsit o închisoare unde rolul meu este să mătur, să gătesc și să tac.
Apartamentul e spațios, dar sufocant de prezențe. Maria trăiește cu noi, iar fiica ei, mătușa lui Marian, Doina, vine aproape în fiecare zi cu cei doi copii ai ei. Ei consideră locul ăsta al lor, iar pe mine ca pe un obiect. De la început, soacra mea a fost clară: Ana, ești tânără, așa că ține casa în ordine. Am crezut că pot câștiga afecțiunea lor, dar indiferența și cererile lor nu fac decât să crească.
**Robia dincolo de pereți**
Viața mea e un ciclu fără sfârșit de curățenie și mâncare. Dimineața, spăl podelele pentru că Maria nu suportă praful. Apoi pregătesc micul dejun pentru toți: terci de ovăz pentru ea, ouă pentru Marian, iar când vine Doina, clătite sau pâine cu gem. După-amiaza, curăț legume, pregătesc ciorba sau tocană, pentru că oaspeții sunt flămânzi. Seara, e rândul la vase și porunci: Ana, cureță cartofii pentru mâine. Sarcina mea, grețurile, picioarele umflate nimeni nu bagă în seamă.
Maria poruncește ca un comandant: Ai dat prea multă sare în supă, Perdelele nu sunt bine călcate. Doina adaugă: Ana, ocupă-te de copiii mei, nu am timp. Gemenii ei, gălăgioși și răsfățați, împrăștie jucării, pătează canapeaua, și eu sunt cea care curăță, pentru că asta e familia. Marian, în loc să mă susțină, șoptește: Nu o contrazice pe bunica, e bătrână. Cuvintele lui sunt o trădare. Mă simt înlănțuită într-o casă care nu va fi niciodată a mea.
**Sarcină sub povară**
Sunt în luna a șasea, și starea mea nu e doar o metaforă. Grețurile mă chinui
