Nu-i nimic, Dragoș! Nu fi trist! Măcar ai petrecut Anul Nou cu stil!
Iată orașul natal. Dragoș coborî din tren, păși în piața gării și se îndreptă spre stația de autobuz. Nu-i spusese soției sale că va veni azi.
Starea lui Dragoș nu era prea bună, căci avea o discuție neplăcută în perspectivă cu Ana. Soția avea să-l mustre din nou, să se plângă, să-l acuze că e un egoist indiferent.
Și totuși, de ce indiferent? El, între altele, voise s-o felicite de Anul Nou, dar ea închisese telefonul. Se supărase!
Încercase s-o sune trei zile la rând, dar ea nu răspundea. Atunci și el se înfurie și nu mai sună.
Și, apropo, nici măcar nu se obosise să-i ureze un La mulți ani! părinților sau surorii lui, darămite lui. Acum avea să-i spună asta chiar de pe ușă.
Nu numai ea avea dreptul să-l acuze și după ea se țineau tot felul de prostii, așa că să răspundă! Cum se zice? Cea mai bună apărare e atacul.
Dragoș se învioră și intră în scara blocului într-o stare destul de combativă.
Apartamentul îl întâmpină cu liniște.
Hei! E cineva viu? Anuțo, am venit! strigă Dragoș tare, dar nimeni nu-i răspunse.
Se uită în bucătărie soția nu era acolo, apoi într-o cameră goală, în alta la fel. Dar ceva îi atrase imediat atenția: lângă perete nu mai era pătuțul copilului, dispăruse și comoda cu schimbătorul deasupra, căruciorul pe care i-l dăduseră părinții Anei.
Dragoș se repezi la dulap jumătate din el, unde atârnau obiectele soției, era și ea goală.
A înnebunit? M-a părăsit? se gândi el.
Formă numărul socrii, dar nimeni nu răspunse. Atunci hotărî să sune la Doina prietena Anei. Tot tăcere. În cele din urmă, reuși să-l prindă pe Mihai soțul Doinei.
Mișule, bună! Dă-mi-o pe Doina la telefon, nu reușesc s-o prind de câteva zile, îi ceru el.
Doina cu copilul sunt la ai ei, la sat am petrecut Anul Nou acolo. Uneori e semnal prost.
Eu m-am întors ieri, că azi am serviciu. Ei încă mai stau, răspunse Mihai. Dar de ce o vrei pe Doina?
Mă gândeam că poate știe unde-i Ana mea. Am venit de la părinți, și ea nu-i acasă. Și nici lucrurile pe care le cumpăraserăm pentru copil nu mai sunt, spuse Dragoș.
Ascultă, soția ta urma să nască oricând. Tu te-ai dus la părinții tăi de sărbători și ai lăsat-o singură acasă? se miră Mihai.
Dar ea n-a vrut să vină. Deși termenul era pe 10-11 ianuarie. Am fi putut merge și întoarce.
Felicitări, prostule, ești un adevărat măgar, râse prietenul.
De ce? nu înțelese Dragoș.
Pentru că, cel mai probabil, ești deja divorțat. Idiot! Sună la spital, probabil e acolo, îl sfătui Mihai.
Zece zile în urmă.
Nu înțeleg, Dragoș, îi spunea mama la telefon, de ce trebuie să stai acasă de sărbători? Dacă nu vrea Anuța să vină, vino singur. Mai are aproape două săptămâni până la termen, ai timp să te întorci.
Mai ales că toți vor fi acolo: mătușa Vera cu unchiul Sergiu, Natașa cu Victor, Olga cu Paul. Și noi cu tatăl tău și Vica cu Gleb.
Vica a rezervat camere la un hotel la munte chiar în pădure. Patru zile de pe 30 până pe 2.
Pe 31 în restaurant va fi banchet cu artiști. Am plătit și pentru tine, îmi dai mai târziu. Stai până de Crăciun, iar pe 8 pleci. Ai să ajungi la timp pentru termenul Anei.
Ana nu voia să meargă:
Dragoș, pot să nasc oricând. Îți dai seama cum ar arăta? Toți se distrează, iar eu, deodată, încep să plâng. Mai ales că hotelul e la munte o să ajungă ambulanța la timp?
Nu, nu merg.
Corect spune mama ta că femeile de azi consideră sarcina o boală, iar nașterea o faptă eroică. Ea ne-a născut pe toți trei și nici nu a stat mult în concediu, a făcut totul la timp.
Bineînțeles, Dragoș înțelegea că Ana avea dreptate în parte. Dar își imagina cât de plictisitor ar fi să stea acasă în noaptea de Revelion: doar ei doi, la o masă modestă Ana deja anunțase că nu va găti nimic special. Și i se făcu dor.
În timp ce toți rudele lui aveau să se distreze în restaurant, cântând și dansând.
Așa că plecă singur.
În hotelul de la munte chiar fu distractiv. Pe la 12:30, după ce Anul Nou începuse deja, Dragoș ieși din sală în hol să sune soția, dar ea nu răspunse.
Ei bine, bine, te superi, dar, între noi fie vorba, e vina ta. Ai fi putut fi și tu aici să te distrezi cu toții, se gândi Dragoș.
A doua zi, mama își exprimă nemulțumirea față de norașă:
Anuța ta nici măcar nu ne-a sunat să ne ureze un La mulți ani!. Vezi, s-a supărat! L-ai răsfățat prea mult pe nevastă-ta, dragul meu.
Nu înțelege ce înseamnă o familie adevărată. De asta noi suntem toți aici, iar ea e singurică. Să stea, să se gândească.
Dar Anei îi era cu totul altceva pe minte în noaptea de Revelion. Dacă se gândea la cineva, acela era Dragoș, nu cumva la socri sau la rudele lor numeroase.
Părinții ei, auzind că fiica rămăsese singură de sărbători, o chemaseră la ei. Nu plănuiseră o masă mare.
Fratele Anei locuia în capitală, lucra la o fabrică cu program non-stop și nu avea concediu lung, așa că părinții se pregătiseră să sărbătorească doar ei doi.
Pe 31, la ora 9 seara, Ana și mama ei puneau masa, când deodată o cuprinseră durerile.
Sun
