Omul în costum s-a oprit lângă tarabă. Privirea lui rece, dar controlată, s-a ațintit asupra tânărului gălăgios. În jur, lumea abia respira. Nimeni nu îndrăznise să intervină până atunci, dar prezența lui schimbă totul.
Ajunge, spuse el cu voce liniștită, dar hotărâtă. Lasă găleata jos.
Bătăușul rămase uimit pentru o clipă, apoi izbucni în râs.
Tu cine ești, măi cucoane cu cravată? Ai venit să cumperi ouă sau să te dai erou?
Omul nu clipea. În loc să răspundă, scotoci în buzunarul sacoului și scoase un portofel de piele. Îl deschise încet, scoase câteva bancnote groase și le puse pe masă, în fața bătrânei care-și ștergea lacrimile cu colțul năframii.
Măicuță, zise el cu respect, iau toate ouăle, chiar și pe cele sparte. Munca ta nu merită batjocorită.
Lumea murmură. Unii dădeau din cap aprobator, alții rămâneau uimiți.
Dar bătăușul nu se lăsa intimidat.
Hah! Crezi că dacă scoți bani, ești stăpân aici? Eu hotărăsc ce se întâmplă în piața asta!
Se apropie amenințător, dar omul în costum făcu un pas înainte și, fără să ridice tonul, spuse:
Mai fă un gest și o să regreți.
În ochii lui era o siguranță care-l făcu pe bătăuș să ezite. Dar ca să nu piardă »faima« în fața lumii, ridică mâna să împingă găleata din nou.
Într-o mișcare rapidă, omul îi prinse încheietura și o strânse. Nu prea tare, dar suficient cât să-l oprească.
Am zis să lași lucrurile în pace, repetă el.
Au! strigă tânărul. Dă-mi drumul, nebunule!
Mulțimea izbucni în vorbe. Unii chiar aplaudau, mulțumiți că cineva îl punea la punct pe gălăgiosul care îi bântuia de mult.
Omul îl lăsă să scape și, cu aceeași calmă fermitate, adăugă:
Pleacă. Și să nu te mai atingi de măicuța asta sau de alții de aici.
Tânărul, roșu la față și rușinat, se uită în jur. Lumea nu mai era indiferentă acum îl priveau cu dispreț și cu o bucurie ascunsă că fusese înfrânt. Simțindu-se singur, bombăni niște înjurături și se îndepărtă printre tarabe.
Piața răsuflă ușurată.
Bătrâna, încă tremurând, se apropie de străin.
Fiule nu știu cine ești, dar Dumnezeu te-a trimis la mine. Eu n-am putere, n-am cuvânt, iar lumea se temea
Ochii i se umplură din nou de lacrimi, dar acum erau de recunoștință.
Omul îi puse blând mâna pe umăr.
Nu plângeți, măicuță. Lumea trebuie să învețe să respecte munca celor nevoiași. Voi face mai mult decât să cumpăr ouăle.
Se întoarse către oamenii din jur:
Fraților, nu putem sta cu mâinile în sân când vedem nedreptate! Astăzi e ea, mâine poate fi oricare dintre noi. Dacă stăm împreună, niciun bătăuș nu ne mai domină piața.
Mulțimea izbucni în aplauze. Unii se apropiau de bătrână, oferindu-i câte ceva un leu, o pâine, câteva mere. Alții o mângâiau pe mână și-i spuneau cuvinte bune.
Omul plăti pentru toate ouăle, inclusiv cele sparte, și-i dădu bani în plus.
Luați, măicuță. Pentru medicamente, pentru hrană. Și să nu mai plângeți.
Bătrâna încercă să-i sărute mâna, dar el o ridică repede.
Nu mie, ci lui Dumnezeu să-I mulțumiți. Eu doar am făcut ce era drept.
Apoi scoase o carte de vizită și i-o dădu.
Dacă vă mai necăjește cineva, sunați la acest număr. Am să vă ajut.
Oamenii se împrăștiau încet, dar vorbele despre »omul în costum« rămâneau. Povestea se răspândea, și pentru prima dată după mult timp, lumea simțea că poate spune »nu« nedreptății.
Bătrâna plecă spre casă cu pași mici, dar cu inima ușoară. Sub braț ținea un sac cu daruri, iar în suflet simțea recunoștință. Soțul ei bolnav o aștepta, iar ea îi putea duce nu doar pâine, ci și vestea că mai există oameni buni pe lume.
În seara aceea, în căsuța lor săracă, bătrâna îi povesti tot soțului. Ochii lui obosiți străluciră:
Vezi, nevastă, Dumnezeu nu ne părăsește. Trimite pe cineva la timp.
Și pentru prima dată după multă vreme, în casă se simți din nou speranță.
Cât despre omul în costum, nimeni nu știa sigur cine era. Unii ziceau că e avocat, alții că e om de afaceri venit din Chișinău. Dar pentru toți din piață, rămase »străinul care a făcut dreptate«.
Și așa, într-o zi obișnuită, viața unei bătrâne sărmane se schimbă. Pe lângă banii primiți, ea câștigase respectul oamenilor și știa că nu e singură. Iar povestea ei, spusă din gură în gură, îi îndemna pe alții să nu mai tacă în fața răului.
