Mamă, poate să o lăsăm pe bunică să plece și să se piardă? Ar fi mai bine pentru toți, a spus Mădălina cu un aer provocator.
Mamă, cât mai poate așa? O să-mi amintești toată viața? a răspuns Mădălina, pe un ton jignit.
Nu toată viața, doar cât trăiește cu noi. Dacă iese pe stradă, se poate pierde și
Și moare sub un gard, iar noi vom trăi cu sentimentul de vină Mamă, poate să o lăsăm? a întrebat din nou Mădălina, sfidătoare.
Să o lăsăm cum? n-a înțeles mama.
Să plece și să se piardă. Tu singură ai spus că te-ai săturat să te tot lupți cu ea.
Cum poți așa? E soacra mea, nu sânge din sângele meu, dar pentru tine e bunica ta.
Bunica? Mădălina a încruntat ochii, așa cum făcea mereu când începea să se înfurie. Unde era ea când fiul ei ne-a părăsit? Când refuza să stea cu mine? Cu nepoata ei? Nu ți-a părut niciodată rău de tine când te luptai cu orice slujbă, să câștigi în plus câțiva lei Te și învinovățea că te-a părăsit bărbatul
Termină imediat! s-a ridicat mama. Am greșit că ți-am povestit toate astea. A oftat. Te-am crescut prost, dacă n-ai milă de cei din jur, de propria familie. Mă sperii. Când voi îmbătrâni, o să te porți și tu așa cu mine? Ce s-a întâmplat cu tine? Mereu ai fost o fată bună. Nu puteai trece pe lângă un cățeluș sau o pisicuță părăsită fără să le aduci acasă. Dar bunica nu e un cățel Mama a clătinat din cap, obosită. E deja pedepsită. Tatăl tău nu ne-a părăsit doar pe noi, ci și pe ea.
Mamă, du-te la serviciu, o să întârzii. Promit că închid ușa. Mădălina a privit-o cu vinovăție.
Bine, altfel o să spunem lucruri pe care le vom regreta Dar mama n-a plecat.
Mamă, îmi pare rău, dar e dur să te privesc. Piele și os. Abia ai patruzeci de ani și mergi ca o bătrână, abia te târâi. Mereu obosită. De ce mă privești așa? Cine să-ți spună adevărul, dacă nu propria ta fiică? Mădălina nici nu și-a dat seama când a ridicat iar tonul.
Mulțumesc. Ai grijă să nu deschidă gazul sau să lase apa curgând.
Exact, asta zic, suntem legate de ea. Nu avem viață. Mamă, hai să o ducem la un azil. Acolo ar fi sub supraveghere. Nu mai înțelege nimic
Iar începi? a tăiat-o mama.
Ar fi mai bine pentru toți, în primul rând pentru ea, a continuat Mădălina, ignorând iritarea mamei.
Nu mai vreau să te aud. N-o să o duc nicăieri. Cât mai are de trăit? Să stea acasă
Dar o să ne supra
