Într-o zi, s-a întors acasă, dar nici urmă de soț, nici de lucrurile lui.
De ce te uiți așa la mine? zîmbi Zina sarcastic. Steluț doar a vrut să-mi dovedească că e un bărbat de invidiat. Atîta tot.
Ce spuneți?
Adevărul pur și simplu, dragă, răspunse fostă soție a lui Steluț.
Nu înțeleg nimic se încurcă Alina.
A! Iată-l și pe Steluțel îți va explica tot, făcu Zina cu capul spre altă parte.
Mama o crescuse pe Alina ca pe o floare prețioasă și fragedă.
Ana-Maria era o femeie dură, conducînd o mică fabrică de cherestea cu mînă de fier.
Dar cînd era vorba de fiica ei unică, se schimbachiar și vocea îi devenea mai blîndă, ca un cîntec de leagăn, iar ochii îi străluceau de afecțiune.
Așa a crescut Alinafiravă, sensibilă, încrezătoare.
Nu cunoscuse niciodată necazuri, mergînd la școala obișnuită și la cea de muzică, unde învăța să cînte la pian cu plăcere.
N-a ajuns o mare pianistă, dar a devenit o profesoară îndrăgită.
Mai rămîsese doar să se mărite cum trebuieși iată că a apărut un pretendent, drăguțul Radu.
O curta atît de frumos, cheltuind salariul lui modest de șofer pe flori și surprize.
Îi spunea cuvinte dulci, o privea atît de tandru
Doar că mamei nu i-a plăcut.
Haihana și lepădătură! declară Ana-Maria.
Mamă, dar eu îl iubesc, ochii albaștri ai Alinei se umplură de lacrimi.
Bine, bine, mama cedă imediat. Dar veți trăi cu mine!
În apartamentul lor mare, cu trei camere, era loc pentru toți, iar noul soț nu se împotrivi să locuiască cu soacrămai ales că ea petrecea majoritatea zilei la muncă.
El nu avea nimic la nume.
Însă Radu, care părea atît de grijuliu, nu după mult timp și-a arătat adevărata față: bea, umbla nu știau unde, începu să țipe la soția lui.
În prezența soacrei se mai străduia să se poarte civilizat, dar nici pe departe suficient.
Alina refuza să vadă defectele soțului ei.
La nouă luni după nuntă, născu un băiețel, Andrei, și se bucura că au o familie adevărată.
Copilul era bolnăvicios, cerea atenție constantă, și Radu deveni și mai nervos.
Ea îndura și spera la mai bine.
Răbdarea se sfîrși cînd mama ei muri brusc, după ce se bucurase de nepot doar un an.
Îngrijirile funerare le făcu vechiul prieten al Anei-Maria, Gheorghe.
Radu nici nu se arătă pe acasă în acele zile, iar cînd apăru în sfîrșit, în hol îl așteptau geamantanele cu lucrurile lui.
Încercă să protesteze, să amenințe cu procese și împărțirea averii.
Alina nu reacționă.
Mulțumită lui Gheorgheîl azvîrli practic pe fostul soț pe ușă.
El, fiind avocat experimentat, nu lăsă nici o împărțire să aibă loc.
N-a mai văzut niciodată pe Radu sau pe fiul lor.
Desigur, Alina nu putea conduce fabricaaceasta fu preluată de oameni specializați, angajați tot de Gheorghe.
Așa că micuța familie a Alinei nu ducea lipsă de nimic.
I-a fost greu să treacă peste pierderea mamei și divorțnu avea prietene apropiate sau rude.
Dar avea pe Andrei, care avea nevoie de eași pe el s-a concentrat.
Nu voia să audă de bărbați (Gheorghe nu se punea în seamă).
În acea zi, ea și Andrei, acum cinci ani, ieșiră din policlinica pentru copii, încercînd zadarnic să se ferească de ploaie sub o umbrelă mare.
Așteptau degeabaploaia nu părea să se oprească curîndAlina nu știa să conducă, iar taxiurile erau ocupate.
Așa că au decis să riște.
Sariți repede în mașină! Nu apucaseră să facă douăzeci de metri cînd o mașină frînă brusc lîngă ei, iar șoferul, întinzîndu-se, deschise portiera din spate. Haideți, nu pot sta aici!
Nu i-a trecut prin cap că ar putea fi pericol, mai ales că îl recunoscuse pe bărbatse mai întîlniseră la policlinică, unde el își ducea fiul, de vîrsta lui Andrei.
Mulțumesc! îi spuse călduros lui Steluț după ce ajunseră (bineînțeles că făcuseră cunoștință pe drum).
Cu plăcere! zîmbi el vesel. Îmi dai numărul tău de telefon?
Ea se încordă imediat.
Scuze, dar nu mă văd cu bărbați însurați, și, fără să-l mai asculte, se îndreptă spre bloc cu fiul ei.
Alina nu se aștepta să se întîlnească atît de curînd, dar a doua zi Steluț le aștepta în fața blocului.
Nu sînt însurat, îi întinse actul de divorț în loc să o salute. Fusese semnat acum o lună.
Oare era obosită de singurătate? Steluț părea prea amabil și vesel? Sau poate că Andrei îl plăcuse imediat?
Mai tîrziu, Alina nu-și putea da seama de ce acceptase să meargă la o plimbare cu el, apoi să vină la cină.
De atunci s-au văzut aproape zilnic, iar ea s-a îndrăgostit tot mai mult.
Atît de mult, încât nici nu s-a mirat cînd, după o lună, i-a cerut-o de soție.
Era normal. El o iubea, și-l adora pe Andrei.
Atitudinea fiului ei a fost decisivă. Băiatul îl idolatriza pe Steluț și, înainte de nuntă, începuse să-i spună tată.
Tatăl nu obiecta, iar Alina era pur și simplu fericită.
Bineînțeles, după ce s-au căsătorit, Steluț a propus să-l adopte pe Andrei.
Întotdeauna am visat la doi fii, spuse el, apoi se întunecă.
Alina îl mîngîie pe umăr. Știa că fosta soție, găsindu-și un amant bogat,
