Întoarsă acasă nici soț, nici lucrurile lui
Ei, de ce mă privești așa? rânji Zoe. Stasic a vrut doar să-mi demonstreze că e un bărbat de invidiat. Atâta tot.
Ce tot spuneți?
Adevărul curat, scumpo, trase pe îndelete fostă soție a lui Stas.
Nu înțeleg nimic… se zăpăci Alina.
A! Uite-l și pe Stasic el o să-ți explice tot acum, făcu Zoe cu capul înspre o direcție.
Mama o crescuse pe Alina ca pe o floare prețioasă și delicată.
Anna Evghenievna însăși era o femeie dură, conducea o fabrică de cherestea cu mână de fier.
Dar în relația cu singura ei fiică se transforma vocea îi devenea blândă și liniștitoare, iar ochii străluceau de afecțiune.
Și astfel, Alina a crescut fragilă, sensibilă, creduloasă.
Nu cunoscuse niciodată durerea, mergea la o școală obișnuită și la cea de muzică, învățând cu plăcere să cânte la pian.
Nu a devenit o muziciană de renume, dar s-a dovedit o profesoară minunată.
Mai rămânea doar să se mărite cum trebuie și iată că a apărut un pretendent: Vadim, un bărbat chipeș.
O curta atât de frumos, cheltuind salariul său modest de șofer.
Îi spunea cuvinte dulci, o privea atât de tandru…
Doar că mamei nu i-a plăcut deloc.
Leneș și prostănac! dădu Anna Evghenievna verdictul.
Mamă, dar eu îl iubesc, ochii albaștri ai Alinei se umplură de lacrimi.
Bine, bine, cedă mama. Dar veți locui cu mine!
În apartamentul lor spațios, cu trei camere, era loc pentru toți, iar noul soț nu se opunea să trăiască cu soacră, care petrecea majoritatea timpului la muncă.
El nu avea nimic la el.
Însă Vadim, care părea atât de grijuliu și blând, după nunță și-a arătat adevărata față: bea, umbla pe ici pe colo, începu să țipe la tânăra soție.
În prezența soacrei încerca să se poarte cum se cade, dar și atunci abia se stăpânea.
Alina refuza să vadă defectele soțului ei.
La nouă luni după nunță, născu un băiețel, Leonică, și se bucura că au o familie adevărată.
Copilul era bolnăvicios, cerea multă atenție, iar Vadim devenea din ce în ce mai nervos.
Ea îndura și spera la mai bine.
Răbdarea îi luă sfârșit când mama ei muri brusc, după ce apucase să se bucure de nepot doar un an.
Îngroparea a fost organizată de vechiul prieten al Anei Evghenievna, Iuri Sergheevici.
Vadim nici nu se mai arătase acasă în acele zile, iar când apăru, în hol îl așteptau geamantanele cu lucrurile lui.
Încercă să protesteze, să amenințe cu tribunalul și împărțirea averii.
Alina nu reacționă.
Mulțumită lui Iuri Sergheevici care îl azvârli practic pe fostul soț pe ușă.
Având experiență vastă ca avocat, el împiedică orice împărțire a proprietăților.
De atunci, nici ea, nici fiul ei nu l-au mai văzut pe Vadim.
Desigur, Alina nu putea conduce fabrica de cherestea treaba aceasta fusese preluată de specialiști angajați tot de Iuri Sergheevici.
Așa că micuța familie, acum redusă, nu ducea lipsă de nimic.
Să treacă peste pierderea mamei și divorț a fost greu pentru Alina nu avea prietene, nici rude.
Dar avea un băiețel care avea nevoie de ea și pe el și-a concentrat toată atenția.
Nu voia să audă de bărbați (Iuri Sergheevici nu se punea).
În acea zi, ea și Leonică, acum în vârstă de cinci ani, ieșeau din policlinica pentru copii, încercând zadarnic să se ascundă de ploaie sub o umbrelă mare.
Să aștepte acolo era inutil ploaia nu părea să se oprească curând Alina nu conducea, iar taxiurile erau ocupate (cererea era mare).
Așa că au decis să riște.
Săriți repede! nu apucaseră să facă douăzeci de metri, când o mașină frână brusc lângă ei, iar șoferul, întinzându-se, deschise portiera din spate. Haideți, altfel suntem pe loc interzis!
Nici nu i-a trecut prin cap Alinei că ar putea fi periculos și-l recunoscu pe bărbat: îl văzuse pe holurile policlinicii, unde își ducea fiul, de aceeași vârstă cu Leon.
Mulțumesc! îi mulțumi ea cu căldură lui Stas după călătorie (bineînțeles, făcuseră cunoștință pe drum).
Îmi pare bine! zâmbi el vesel. Îmi lași numărul de telefon?
Ea se încordă imediat.
Scuze, dar nu mă întâlnesc cu bărbați căsătoriți, și, fără să-l mai asculte, se îndreptă spre bloc cu fiul ei.
Nici nu și-a imaginat că se vor reîntâlni atât de repede, dar a doua zi Stas îi aștepta în curte.
Nu sunt căsătorit, întinse-i actul de divorț în loc să-o salute. Evenimentul avusese loc acum o lună.
Oare se săturase de singurătate? Stas era prea vesel și atent? Sau faptul că Leon îl plăcuse imediat?
Alina nu și-a putut da seama niciodată de ce a acceptat ca noul cunoscut să se plimbe cu ei, apoi să vină la cină.
De atunci se vedeau aproape zilnic, iar ea se îndrăgostea din ce în ce mai mult.
Atât de mult, încât nici nu s-a mirat când, după o lună, el i-a cerut-o de soție.
Era normal. Și el o iubea, și se înnebunea după Leon.
Atitudinea fiului ei a fost decisivă. Băiatul îl adora pe Stas și, înainte de nunță, începuse să-l numească “tată”.
“Tata” nu obiecta, iar ea se bucura.
Bineînțeles, după oficializare, Stas a propus să-l adopte pe Leon.
Mereu am visat la doi fii, spuse el, apoi se întunecă
