Ușa rămâne încuiată
Mamă, deschide! Te rog, mamă! pumnii lui Radu loveau ușa cu atâta putere, că se temea că o să-i sară încheieturile. Știu că ești acasă! Mașina e în parcare, deci n-ai plecat!
Elena Luiza stătea cu spatele la intrare, ținând în mâini o ceașcă de ceai răcit. Degetele îi tremurau atât de tare, încât farfurioara zăngănea sub ea.
Mamă, ce se întâmplă? vocea lui Radu părea tot mai disperată. Vecinii spun că de o săptămână nu primești pe nimeni! Nici măcar pe Mariana n-ai lăsat să intre!
La numele nurorii, Elena Luiza tresări ușor. Mariana. Prețioasa lui Mariana, pentru care ar fi sărit în foc. Chiar și după ce auzise joia trecută.
Mamă, chem pe lăcătuș! o amenință Radu. O să dăm ușa jos!
N-ai voie! strigă Elena Luiza fără să se întoarcă. Să nu-mi atingi casa!
Mamă, dar de ce? Ce s-a întâmplat? Vorbește cu mine!
Ea închise ochii, încercând să-și adune gândurile. Cum să-i spună fiului ce auzise? Cum să-i explice ce bănuia de când stătuse în holul spitalului?
Mamă, te implor vocea lui Radu se micșoră, plină de neliniște. Sunt îngrijorat. Și Mariana e îngrijorată.
Mariana e îngrijorată. Sigur. Probabil se teme că i se spulberă planurile.
Pleacă, Radule. Pleacă și nu te mai întoarce.
Mamă, ești bolnavă? Ai nevoie de doctor?
Nu am nevoie de doctor. Am nevoie să fiu lăsată în pace.
Elena Luiza se ridică și se duse la fereastră. În curte, Radu vorbea la telefon. Poate îi povestea Marianei că mama lui se încăpățânează.
Fiul ridică privirea și o zări. Ii făcu semn că urcă. Ea se dădu înapoi și se așeză din nou în fotoliu.
După un timp, bătu din nou la ușă.
Mamă, sunt eu cu Mariana. Deschide, te rog.
Elena Luiza încleștă dinții. Așa că o adusese. Pe soția lui, care atât de bine își trasa viitorul.
Elena Luiza se auzi glasul nurorii, moale și îngrijorat , sunt Mariana. Deschide, te rog. Radu e foarte neliniștit.
Ce actriță bună. Știe să-și schimbe tonul când trebuie.
Ți-am adus mâncare continuă ea. Lapte, pâine, cozonac cu nucă, cum îți place.
Cozonac. Elena Luiza rânji amar. De când aflase Mariana că ea iubește cozonacul, îi tot cumpăra. Ce noră bună.
Elena Luiza, spune-ne ceva glasul Marianei părea sincer îngrijorat. Ne facem griji.
Vă faceți griji repetă Elena Luiza, dar atât de încet, încât n-au auzit-o.
Mamă, nu plec până nu deschizi! declară Radu. Stau aici toată noaptea!
Știa că nu glumea. Mereu fusese încăpățânat, încă de mic.
Bine spuse ea în cele din urmă. Dar numai tu. Singur.
Ce? nu înțelese Radu.
Mariana să se ducă acasă. Vorbesc doar cu tine.
Auzi șoaptele lor pe hol.
Mamă, dar de ce?
Pentru că așa vreau eu. Ori vii singur, ori plecați amândoi.
Mai mult șoptit, apoi vocea Marianei:
Bine, Elena Luiza. Mă duc. Radu, sună-mă când afli ceva.
Așteptă până se pierdură pașii pe scări, apoi se apropie de ușă și deschise.
Radu năvăli înăuntru, o cuprinse în brațe și o privi îngrijorat.
Mamă, ai slăbit! Ești palidă! Ce s-a întâmplat?
Nu m-am îmbolnăvit se desprinse și se duse în bucătărie. Vrei ceai?
Da se așeză la masă, urmărind-o cu privirea. Spune-mi ce se întâmplă. De ce te-ai închis în casă?
Elena Luiza puse ceainicul pe foc și se întoarse.
De ce să deschid ușa? Ce bine mă așteaptă afară?
Mamă, nu poți trăi izolată. Mai trebuie la cumpărături, la farmacie
Vecina Maria merge pentru mine. Îi dau lista și banii.
Dar la doctor?
Turnă apă fierbinte în cești, adăugă zahăr.
Pentru că ultima dată am auzit acolo lucruri pe care nu trebuia să le știu.
Radu se încruntă.
Ce ai auzit?
Pe Mariana. Vorbea la telefon. Nu m-a văzut.
Ce spunea?
Se așeză în fața lui și-l privi adânc în ochi. Ochii lui, la fel ca ai tatălui ei drepți, limpezi. Oare fiul ei era capabil de așa ceva?
Vorbea despre cum vor vinde apartamentul. Cum mă vor trimite la un azil. Cum vor cheltui banii.
Radu păli.
Mamă, ai înțeles greșit. Mariana nu ar
Am auzit clar îl întrerupse ea. Cuvânt cu cuvânt. Și zicea: Radu e de acord. Spune că mama nu mai poate sta singură, e riscant. O ducem la un azil bun, vindem apartamentul. Banii ne ajung pentru casa noastră.
Mamă, eu n-am
Nu mă întrerupe! ridică vocea. Și mai spunea: Măcar e bine că soacra e naivă. Crede că o iubim. Dar doar ne stă în cale.
Radu rămase cu capul plecat, pumnii strânși.
Mamă, jur, n-am fost niciodată de acord. Mariana visează cu ochii deschiși.
Visează? râse ea amar. Atunci de ce știa atâtea detalii? Despre azil, despre bani
Radu se ridică în picioare, cu fața îngustată de durere.
Am să vorbesc cu ea. Acum.
Elena Luiza clătină din cap.
Nu te mai chinui. Știu adevărul.
Dar eu nu sunt parte din el! strigă el, cu ochii umezi.
Ea își termină ceaiul în tăcere, privindu-l cu milă.
Atunci alege, Radule. Între ea și mine.
Radu rămase nemișcat un moment, ap
