În scara numărul șase, unde pe paliere se simțea mereu mirosul umed al umbrelelor și al cimentului vechi, primăvara se anunța mai pregnant. Aerul era răcoros, dar seara lumina zăbovea parcă ziua nu se grăbea să plece.
Familia Popescu se întorcea acasă: tatăl, mama și băiatul adolescent. Fiecare ținea sub braț câte o pungă cu legume și pâine, iar deasupra ieșeau tulpini lungi de praz. Ușa de la intrare era udă cineva tocmai intrase, fără să scuture apa de pe umbrelă.
Pe uși și cutii poștale erau afișate anunțuri proaspete foi albe printate pe imprimanta de acasă. Litere roșii aprinse anunțau: Atenție! Înlocuire urgentă a contoarelor de apă! Termen limită: sfârșitul săptămânii! Amenzi! Număr de telefon pentru programare mai jos. Hârtia se umflase deja de la umezeală, cerneala pătată în locuri. Vecina de jos, mătușa Mariana, stătea lângă lift și încerca să formeze un număr, ținând în cealaltă mână o plasă cu cartofi.
Se zice că vor fi amenzi dacă nu le schimbăm, spuse ea îngrijorată când Popescii treceau pe lângă ea. Am sunat, un băiat mi-a explicat: zice că e ofertă specială doar pentru blocul nostru. Poate chiar e momentul?
Tatăl dădu din umeri:
Cam prea urgent. Nimeni nu ne-a anunțat din timp. Compania de administrare tace nici scrisori, nici telefoane. Și apoi, «ofertă» Sună prea bine să fie adevărat.
Discuția a continuat la cină. Băiatul a scos din ghiozdan o altă hârtie la fel, dar îndoită și băgată pe sub ușă. Mama a întors-o în mână, înainte de a verifica data verificării contorului pe chitanță.
La noi mai e un an până la verificare. De ce se grăbesc atât? Și de ce nimeni din bloc nu a auzit de firma asta?
Tatăl se gândi:
Trebuie să întrebăm și la vecini cine a primit astfel de anunțuri. Și mai ales ce fel de serviciu e ăsta, de se distribuie peste tot?
A doua zi, scara era mai aglomerată. Pe paliere se auzeau voci cineva de la etajul superior se certa la telefon, lângă ghenă se discutau ultimele știri. Două femei de la apartamentul trei își împărtășeau neliniștile:
Mie mi-au spus că dacă nu le schimbăm, ne taie apa! spuse una indignată. Și eu am copii mici!
În acel moment, soneria a sunat: doi bărbați în jachete identice și cu serviete sub braț ocoleau apartamentele. Unul ținea o tabletă, celălalt o pancă de hârtii.
Bună seara, stimabili locatari! Înlocuire urgentă a contoarelor de apă! Cei care nu respectă termenul de verificare riscă amenzi de la administrație!
Vocea bărbatului era puternică, sigură, dar prea indulgentă. Celălalt începu să bată insistent la ușa vecinilor, de parcă avea de vizitat cât mai multe apartamente într-un timp scurt.
Popescii s-au uitat unul la altul. Tatăl se uită prin ochiul magic: fețe necunoscute, fără uniforme sau legitimații. Mama șopti:
Nu deschide acum. Lasă-i să meargă la alții.
Băiatul se duse la fereastră și văzu: în curte era o mașină fără marcaje, iar șoferul fuma și se uita în telefon. Pe capotă se oglindeau felinarele și asfaltul ud după ploaia recentă.
După câteva minute, bărbații au plecat mai departe, lăsând urme de pantofi udați. Picăturile de apă se întindeau pe covorașul de la ușa mătușei Mariana.
Seara, întreaga scară vâjâia ca un stup. Unii deja se înscriseseră pentru înlocuire, alții se certau cu administrația și primeau răspunsuri evazive. În grupul de WhatsApp al blocului se discuta: să-i lăsăm pe acești oameni în casă? De ce e atât de urgent? Popescii au hotărât să-i întrebe pe vecinii de sus ce le-au spus specialiștii.
Nici măcar legitimații nu aveau cum trebuie, spuse o vecină de la apartamentul 17. Doar niște hârtii laminate fără ștampilă. Când am întrebat de licență, au început să se retragă.
Popescii au devenit și mai suspicioși. Tatăl propuse:
Hai să-i prindem mâine din nou și să cerem toate documentele. Și voi suna direct la administrație.
Mama fu de acord. Băiatul promise să înregistreze discuția pe telefon.
A doua zi, specialiștii reapărură. De data aceasta erau trei, aceleași jachete și dosare. Au trecut rapid pe la etaje, bătând la uși și încercând să convingă locatarii să programeze înlocuirea imediat.
Tatăl deschise ușa doar pe jumătate, lăsând lanțul pus.
Arătați-ne documentele. Licența. Și numărul cererii de la administrație, dacă lucrările sunt planificate.
Specialistul se încurcă, răsfoi hârtiile și întinse un bilet cu sigla unei firme necunoscute. Celălalt se uită în jos și începu să deruleze pe tabletă.
Noi avem contract cu blocul dumneavoastră… Uite, aici e scris…
Contract cu cine? Cu administrația noastră? Spuneți numele persoanei responsabile, numărul cererii și telefonul dispeceratului, întrebă tatăl calm.
Bărbații se priviră, bâiguiind ceva despre urgență și amenzi. Atunci, tatăl scoase telefonul și sună direct la administrație în fața lor.
Bună ziua, vă rog, ați trimis azi echipă pentru înlocuirea contoarelor? Avem niște oameni care bat la uși…
Răspunsul de la celălalt capăt al firului fu clar: nu există nicio lucrare planificată, nimeni nu a fost trimis, iar orice echipă autorizată anunță din timp și semnătura locatarilor.
Specialiștii începură să se justifice: o greșeală, au ajuns la blocul greșit… Dar tatăl înregistrase deja conversația pe telefonul fiului său.
Se lasă seara; scara se cufundă în semiîntuneric. Prin fereastra deschisă pătrunde un curent rece vântul lovea geamul de la etajul superior. În holul de la intra
