O să stăm la tine un pic, că navem bani să închiriem un apartament! mia zis prietena mea, Ana.
Sunt o femeie foarte activă. Chiar dacă am 65 de ani, încă reușesc să călătoresc prin diferite locuri și să întâlnesc oameni interesanți. Îmi amintesc cu bucurie, dar și cu puțin melancolie, tinerețea. Atunci poți merge în vacanță oriunde vrei! Poți să pleci la mare, la Marea Neagră, poți să încerci un camping cu prietenii, poți să faci o croazieră pe Dunăre. Și toate astea le poți face cu doar câțiva lei.
Dar toate astea au rămas în trecut.
Întotdeauna mia plăcut să cunosc oameni noi. Îi întâlndeam pe plajă, la teatru, la târguri. Am păstrat prietenii cu câțiva dintre ei ani la rând.
Întro zi am cunoscut pe Sanda. Am stat împreună în vacanță la același pensiune. Ne-am despărțit ca prietene. Au trecut câțiva ani, ne trimiteam din când în când scrisori și urări de sărbători. Apoi, întro zi am primit un mesaj pe SMS, fără semnătură, cu textul: La trei dimineața vine trenul. Așteaptă-mă la gară!.
Nu știam cine ar fi putut să-mi trimită așa ceva. Evident nu am plecat cu soțul meu nicăieri. Dar la patru dimineața a bătut cineva la ușa noastră. Am deschis și am rămas fără cuvinte. Pe prag stătea Sanda, însoțită de două adolescente, de bunica ei și de un bărbat. Aveau o grămadă de bagaje. Eu și Ion neam uitat uimiți, dar iam lăsat să intre. Sanda ma întrebat:
De ce nu ai plecat după noi? Am trimis mesajul! În plus, taxiul costă!
Îmi pare rău, nam știut cine la trimis!
Am adus adresa ta. Iată-mă aici.
Credeam că vom ține doar corespondența, nu?
Apoi Sanda mia povestit că una dintre fete a terminat liceul anul ăsta și e în drum spre facultate. Restul familiei a venit să o susțină.
O să locuim la tine! Nu avem bani să închiriem! Și locuiți aproape de centru!
Am rămas fără cuvinte. Nu eram rude și totuși misau cerut să-i adăpostesc. Trebuia să-i hrănesc de trei ori pe zi. Aduceau puțină mâncare, dar nu găteau deloc. Era ca și cum aș fi trebuit să mă ocup de tot.
După trei zile nu mai rezistam, așa că iam cerut lui Sanda și celor din grup să plece. Nu-mi păsa de unde se duc. A izbucnit un scandal mare. Sanda a început să spargă vase și să țipe isteric.
Am fost pur și simplu uluită de comportamentul ei. Au plecat, dar nu au plecat cu mâinile goale: miau furat halatul, câteva prosoape și, cum să nu se întâmple, și o oală mare cu varză. Nu știu cum au reușit să o ia; oala a dispărut ca pe nicăieri.
Așa sa încheiat prietenia noastră. Mulțumesc lui Dumnezeu! Nu am mai auzit de Sanda și nu am mai văzut-o. Acum sunt mult mai atentă când îmi fac noi prieteni.
