Trădătorii nu-i las să revină, mi-am amintit mereu, așa cum se spune în satul de pe ulița din Iași, când încă îmi amintesc de acea zi.
Unde e Vasile? se aude printre murmurul strâmt al rudelor, adunate pe scara spitalului matern. Unde a dispărut? Unde a fugit?
Dacă Vasile ar fi fost, în realitate, tatăl nou-născutului, îngrijorarea ar fi fost mult mai mică; dar Vasile nu e decât un diminutiv al numelui feminin Vasilica, iar în povestea noastră el a rămas o umbră.
Faptul că Vasilica dispăruse fără să țină în brațe plicul cu micuța fiică, pare de necrezut.
A fugit! strigă mama lui Vasilică, când le înmână soțului ei, Ionuț, și copilului documentele și ultima scrisoare a soției ce fuge.
În scrisoare, cuvintele erau cele de-a lunii: Nu sunt pregătită, nu mă căutaţi, nu renunț la fiica mea, voi plăti pensia, dar e tot ce am de oferit. Nici o adresă de revenire, nici o explicație de ce o femeie respectabilă, cu puțin timp în urmă visând să fie mamă, aruncă totul deodată în aer.
Ionuțule, nu-ţi face griji. Va reveni, își va da seama de greșeala lui, își va reveni la minte o consolă mama lui Vasilica.
Fiica cea mare, Sânziana, nu spunea asemenea vorbe; vocea ei interioară şoptea că Vasilica nu se va întoarce. Dacă făcea ceva, o făcea cu știință. Ce de o lăsa, nu ar fi mai apoi revenit.
Taci din gură, Sânziana o bătu la cap mama, când fiica ei încerca să-i spună că poate nu se va mai întoarce. Se va întoarce. Un lună, două, își va aminti de inima mamei.
Actul de divorț a sosit la trei luni. Vasilica nu a apărut la şedinţe, a refuzat custodia copilului; aşa că micuţa Vară a rămas la tatăl său.
Sânziana a început să-l viziteze din ce în ce mai des pe fratele ei, pe Ionuț, să-l ajute cu copilul şi să discute cu el. Era o povară comună: şi ea fusese părăsită de logodnicul său, un an după naşterea fiului, Andrei. Îşi planificau nunta când băiatul va avea trei ani şi când ea va ieşi din concediu.
Dar Mihăiţă a fugit, lăsând-o pe Sânziana în mizerie. Cel puţin judecătoria a recunoscut paternitatea lui Andrei și i-a ordinat să plătească pensia, dar Sânziana a rămas cu întrebări şi temeri.
Urmărea să găsească semne de alarmă în comportamentul lui Ionuț, fără să-i spună nici mamei, nici surorii. A găsit că nu era nevoie să se uite la persoana greșită; sora ei se dovedi a fi mult mai complicată.
Tot ce se punea pe cap se dădea, însă Vasilica a ales să nu dea naştere sub constrângere a vrut singură. Ionuț, în schimb, i-a propus să aștepte cinci ani pentru a strânge bani şi a transforma apartamentul de două camere în trei, dar Vasilica îl grăbea.
Şi iată rezultatul: a luat și a aruncat micuţa Vară, neajutorată, fără să-i ofere niciun sprijin. Poate că a jucat un rol de mamă, poate că varii sângerari de sânge au făcut-o să vadă în Vară fiica sa.
Ionuț a mai lăsat-o pe Vasilica să-i dea copilul la îngrijire: Du-te la mamă să o alăptezi. I-a propus, de asemenea, să se mute cu fiul la el, să împartă spaţiul, să închirieze o cameră şi să-şi plătească ipoteca.
Mama, când a aflat că Sânziana s-a mutat la Ionuț, a organizat un lavaj de cap pentru fiică, spunând că a te căsători cu fratele soră-său e păcat. Ionuț a aruncat de la ușă pe fosta soție, zicând că nu-l privește deloc.
Într-o seară, cu puțină vină în gură, Ionuț a recunoscut că vrea să-l ia pe Sânziana de soție și să-și recunoască și fiul ca al său.
Totul va fi corect, Sânziana. Creşti copilul meu ca pe al tău, iar fiul tău îl consider pe al meu. Nu te voi trage în pat, decizi tu. E mai uşor să rămânem împreună.
Pot să câştig bani, dar nu ştiu cum să mă descurc cu scutecele, cu supă de cartofi, cu febra Tu eşti bun cu copiii, iar la slujbă nu câştigi mult.
Sânziana fusese educator la grădiniţă, nu avea salariu mare, deşi era o grădiniţă privată. Oferta lui Ionuț era prea practică, dar, gândinduse, a realizat că dragostea de poveste nu-i aduce fericire, în afară de fiul ei.
Poate că a venit timpul să fie pragmatică? Ionuț era bun, nu bea, nu fumează, îi dă bani celor doi copii, iar Vară se obişnuise să-l numească mama în doi ani.
Poate că tot ce nu se întâmplă, se întâmplă pentru bine. Mama nu a venit la nuntă, nu o aşteptau prea mult. S-au despărțit, au băut o şniţel cu prietenii, au ascultat urări de fericire și sau întors la apartamentul lui Ionuț, unde locuiau patru. Viaţa nu sa schimbat mult, doar copiii au început să-și împartă camera, iar adulţii pe cealaltă.
Sânziana şi Ionuț au dreptul la fericire, la o viaţă personală.
Într-o zi, Vasilica a apărut brusc, ca un tunet în cer senin. Ionuț, aşteptând livrarea, nu a privit la uşă, dar fosta soție sa aruncat pe el.
Dragă, mam întors! a strigat ea. Când Ionuț a respins brusc braţele ei, ea a clătinat din pleoape şi a întrebat, ca şi cum nu sar fi întâmplat nimic. Nu eşti fericit?
Trebuie să fiu fericit? a replicat el cu dispreţ.
El ştia, i-a mărturisit mai târziu Sânziana, că se întreba ce să-i spună soţiei sale când a venit să o întâlnească. În final, a întrebat doar de ce se arată Vasilica.
Vreau să vorbesc cu fiica mea, să ne împăcăm. Vreau să reparăm relaţia, ca o familie adevărată.
Nu. Am găsit deja o familie şi nu voi lăsa trădătorii să revină.
Vorbeşti de Sânziana? Nu sunteţi sinceri. Cum poţi să mă înlocuieşti cu ea?
Sânziana ieşise din baie și a observat ușa uşii copilăriei întredeschisă, de unde copiii priveau ca dintrun turn de castel. Vasilica a văzut şi ea copiii, sa strecurat în apartament, şi a alergat spre fetiţa Vară.
Vară, ce frumoasă ai devenit!
Când a luat-o în braţe, Vară a scos un strigăt, a încercat să-i smulgă părul.
Lasămi sora în pace, vrăjitoare! a muşcat micuţul Andrei piciorul femeii.
Vasilica, numai în dresuri şi fustă scurtă, a strigat de durere, a lăsat Vară pe podea, în timp ce Andrei a fugit la Sânziana şi sa ascuns lângă picioarele ei. Vasilica, cu ochi morţi, a şoptit:
Şarpe, ai întors inima de la fiica mea! Nu voi lăsa aşa!
Nici custodia nu a fost obţinută de Vasilica; Vară nu o cunoscuse de la naştere şi nu vrea să se apropie. Mama nu a reuşit să convingă pe fiu să facă o inversare a jocului.
În cele din urmă, Ionuţ şi Sânziana au tăiat legăturile cu mama Vasilicăi şi sau mutat întrun alt oraş, fără să lase adresa. Trăiesc acum fericiţi, crescând trei copii, iar Vară spune doar prietenilor apropiaţi că, de fapt, e fiica unei vrăjitoare adevărate, pe când mama ei, Sânziana, e o zână bună ce a salvat-o. Andrei povesteşte că tatăl său e un vrăjitor rău, pentru că a părăsit zâna bună și a fugit.
E bine că au găsit un tată bun şi acum au o familie fericită: mamă, tată şi fraţi mai mici. Aşa cum spun poveştile, toate se termină bine.
