Dimineaţa m-am trezit cu febră, iar Mărioara, soţia mea, părea că a îmbolnăvit pe neaşteptate. Cu o zi în urmă fusese la cimitirul Sfântul Gheorghe, din București, pentru a curăţa mormântul bunicii mele. Soţul, Stelian, îi ceruse să şteargă iarba de lângă piatra. În timp ce el căuta locul exact al înhumării, Valentina a observat un stol de corbi aşezat pe o gardă ruginită. Parcă simţind ochii lor pătrunzători, a privit spre un monument de bronz. Pe fotografia alb-negru de pe piatră apărea o bătrână cu un şal de lână. Dintr-o dată, un glas aspru de bărbat s-a auzit în jur:
Ce te uiţi așa? Hai să termini treaba!
Fără să ştie de ce, Valentina a început să ridice frunza de pe mormântul străin. Şi aici nu s-a terminat ciudăţia. Când Stelian a găsit mormântul bunicii, i s-a părut că vechiul monument a fost înlocuit cu unul de marmură lucioasă. Fotografia bătrânei se schimbase şi ea înlocuia bătrâna cu o femeie tânără, zâmbind larg.
Nu înţeleg nimic! a exclamat Stanciu, fiul său Cine ar fi putut face așa ceva? Nu mai rămâne nimeni în familie. Toţi au murit.
Nu ştiu cum sa întâmplat a oftat Mărioara, înfricoşată.
Râurile de suferinţă ale Vălencilor erau insuportabile. Ce o neliniştise cel mai mult era cine înlocuise piatra bunicii lui Stelian.
Poate eşti doar o halucinaţie sau vrăjitorie? a întrebat ea pe soţul ei.
Mergi la doctor ia recomandat Ștefan Eu nu înţeleg nimic din ce sa întâmplat cu piatra.
La spital, Mărioara a început o adevărată bătălie. Chirurgul ia prescris injecţii în articulaţii, pe care lea refuzat. Radiografia nu a arătat nimic, iar medicii au trimis-o la farmacie cu reţeta pentru unguente şi analgezice. Pe lângă durerea din mâini, a simţit slăbiciune, presiune arterială scăzută, ca şi cum întregul ei corp sar fi ruginit. Zilele treceau şi medicii nu găseau nimic. Întro seară, vecina de la bloc, Vera Ionescu, a bătut la uşă să-i ceară sare și a rămas fără glas când a văzut starea Mărioarei:
Fetiţă, ce ţisa întâmplat? arăţi palidă.
Mărioara ia povestit despre vocea de bărbat care ia cerut să curăţe mormântul străin și despre piatra care sa schimbat la mormântul bunicii lui Stelian.
Vorbeşti de un glas? Piatră şi femeie pe fotografie sau transformat? a şoptit în şoaptă o bătrână din curte E stăpânul cimitirului, poate a luat o răsplată pentru cineva.
Ce înseamnă asta? a chicăit Mărioara.
Vrăjărie neagră! a exclamat vecina Trebuie să mergi la biserică.
Biserica Sfântul Nicolae nu ia adus alinare. Durerea a durat un întreg an, a trebuit să-şi părăsească slujba și sa deplasat cu greu prin casă. După Paşte, în Ziua de comemorare, Stelian a propus să aducă o ofrandă celor dragi plecaţi:
Crezi că poţi?
Voi încerca a răspuns ea, cu glas tremurând.
Eşti stăpânul cimitirului! a plâns, cu ochii înlăcrimaţi, Mărioara Primeşte darul meu! Nu vreau să mor! Am copii, am soţ! Ia înapoi bolile altora!
Strigătele ei au răsunat ca un ecou în cimitir; toate sufletele păreau să o privească. În ochii bărbaţilor din fotografii sa citit milă.
Ia-ţi banii! i sa auzit în urechea Mărioarei Pleacă cu Dumnezeu! Cine te-a chemat va primi o lovitură înapoi.
De ce plângi la mormântul altuia? a întrebat cu emoţie Stelian Hai să mergem!
Monumentul bunicii a rămas așa cum era, cu bătrâna pe fotografie având o expresie de tristeţe.
Ce-nseamnă asta! a țipat cu groază Stanciu.
Vreau să trăiesc! a strigat din nou Valentina Stăpân al cimitirului, apără-mă!
A doua zi, Mărioara sa trezit complet sănătoasă. Gândurile îi învârtau ziua de ieri. Bănuia pe cineva din familie că ar fi cauzat nenorocirea. Sora lui Stelian, care nu o suportase de la prima întâlnire, îmbolnăvă şi apoi mură repede. Nu ia vrut să creadă asta, dar totuşi
