Ține-te, fiică! Ești acum în altă casă și trebuie să te supui regulilor lor. Nu te-ai căsătorit doar pentru o vizită.
Ce reguli, mamă? Toate-s aici, toate-s ciudate! Mai ales soacra! Ea mă urăște, e clar!
Oare ai auzit vreodată de soacre bune?
Bate, bate, bate! striga soacra, Sanda Petrescu, în mijlocul bucătăriei. Fața îi era roșie de furie, ochii îi ardeau ca jarul. Când bărbatul iubește alte femei, vina e a mamei. Ce să-ți mai explic, micuțo?
Soacra era înfuriată, țipând la noua ei cumnată Lia, o tânără cu ochi mari și inocenți. Totul a pornit din momentul în care Lia a bănuit că fiul ei, Bogdan, o înșelă.
Lia, o fată fragilă și delicată, se sprijinea de perete, încercând să-l liniștească pe Sanda.
Sanda, e neobișnuit să-l acuzi așa. Are o familie, copii… a încercat să explice Lia, dar soacra a șters cu o mână, ca și cum ar fi alungat o muscă enervantă.
E asta familia? Sau copilul tău care nu nelasă pe noi să-l vedem? a replicat Sanda, scornindui. Însă și felul cum îl crești, la propriu!
Ce fel de creștere, Sanda? Ionel a împlinit abia un an. E încă un copil mic a intervenit Lia cu voce șoptită.
Mic? a încruntat femeia. La noi, nepotul lui Gheorghe e și mai mic. Și nu se joacă, nu face pe cărăcelul acela a aruncat mâna spre camera copiilor.
De fapt, el e nepotul vostru a răspuns Lia, tremurând ușor. Copiii simt oamenii răugândiți. Poate de asta nu se apropie de voi.
Suntem noi răi? a țipat Sanda, ridicând glasul. Ce mâncare mănânci pe la noi? Ce bani cheltui? Ne mulțumești cu nemulțumirea?
Lia nu mai voia să se certe cu soacra ei scandalosă. Le spusese de mii de ori lui Bogdan că vrea să locuiască departe de părinții săi, dar el, fratele mamei răsfățat, nu vedea niciun motiv. Îi plăcea să stea la părinți, să se simtă ca întro căsuță de la biserică. Își mergea la muncă fără griji, iar treburile casnice le rezolvau bătrânii: spălatul, curățatul, gătitul. Parea o poveste, nu o viață.
Lia încerca din răsputeri să ajungă cu bine la Sanda, ajutând la treburi, ascultând plângerile ei despre vecini și viață. Dar, cu timpul, a înțeles că totul e zadarnic. Oricât de bună și dornică de a fi de ajutor, Lia nu putea să-i mască ură.
Am adus în casă pe această nepricepută, ca și cum nu ar mai exista fete normale povestea Sanda la vecina, în timp ce Lia strângea jucăriile aruncate de Bogdan în curte, și auzea totul.
A plecat în alt sat să scape de noi! Nu e de mirare! Bătrânii noștri sunt mai harnici, mai deștepți.
Nu spune așa! a intervenit mătușa Manuela, bârfitoarea satului.
Înțeleg, dar nu poți să o înveți pe Lia să facă ceva. Ce ai să-i spui? Nu-și poate găsi locul.
Tu nu ai cum să-ți închipui! Nu poți să-i dai încredere. Sau strică, sau rupe. Copilul ei e nu cum trebuie.
La Gheorghe, nepotul e altceva: calm, înțelept. În schimb, al tău tot latră și se ceartă. Genele nu-s la fel.
Când viața devenea insuportabilă, Lia suna la mama ei, din satul vecin, și se sfădea.
Ține-te, copilă! Ești acum în altă casă și trebuie să respecți regulile lor. Nu ai venit la nuntă ca o oaspete.
Ce reguli, mamă? Toate-s ciudate, mai ales soacra! Ea mă urăște, e evident!
Ai auzit vreodată să fie soacre bune? Toți am trecut prin așa ceva, și șitu va trebui. Cel mai important e să nu arăţi că ție greu. Ținete.
Înțelegând că nu va reuși să convingă pe mama ei timidă, Lia a amenințat că va suna la tatăl ei.
Nute jigni pe tatăl tău! a strigat mama, speriată. Știi că are o pedeapsă pe termen de 2 ani. Un pas greșit și-l vor pune în pușcă!
Lia știa că tatăl ei, Mihai, iubea nespus de mult fiica lui. Primise pedeapsa pentru furtul în piața din sat, când cineva îl agresase pe el. Și că nu ar sta tăcut dacă ar afla cum o abuzează soacra în altă casă. Era un om aprins de pasiune.
Nu-i spun tatălui, a răspuns Lia. Dar dacă ei nu se mai liniștesc, nu știu ce voi face.
Totul se va rezolva, copilă îi repeta mama, încercând să o liniștească. În câteva săptămâni nu o să-ți mai amintești de asta.
Lia nu voia să aducă aminte, totuși relația cu Sanda nu se îmbunătățea. Soacra părea să-i arunce pe Lia toate greșelile, ca și cum ar fi fost vinovată de tot. Chiar și soțul ei, Ion Ștefan, bătrânul sătul de viață, nu a mai putut să suporte.
De ce țipi mereu la fată? a încercat el să intervină întro dimineață, când scandalul ajunsese la apogeu. Va pleca de la noi!
O să plec! a răspuns Sanda, îndreptând toată furia spre Ion. Voi merge la judecată, voi cere să-mi fie dată fiecare leu pe care am pierdut-o în acești ani! Voi lua copilul ei ca să nu crească în acea familie nenorocită!
Lia știa că Sanda spunea vorbe de neadevărat, dar se temea. Mai mult, încă îl iubea pe soțul ei, Bogdan.
Vestea că Bogdan ar fi ieșit cu fosta lui, Oksana, rămânea doar o bârfă de la țară, purtată de femei ca Sanda.
Nu se știe cât ar fi durat acele hărțiri dacă nu ar fi limba lungă a Soacrei. Întro zi, dintro stare bună după o victorie împotriva nepoatei, a povestit la prietena ei cea mai bună, babă Manuela, despre faptele ei. A adăugat ceva nou, a împodobit, și a transmis la altă prietenă, la soțul ei și așa povestea despre nepoata grea și despre soacra severă a ajuns la tatăl Lia.
Tatăl Lia, un bărbat robust, înalt de aproape doi metri, cu umeri largi, a luat o secure, și, fără să-și dea jos hanoracul de muncă, a pornit pe motocicleta veche Ural. Fără să spună nimic soției, a plecat spre satul vecin să-și salveze fiica din strâmtoarea umilinței.
În timp ce în casa Sandei izbucni un adevărat scandal, tânăra mamă, pentru o clipă, a lăsat pe micuțul Vasile pe un fotoliu galben strălucitor, să meargă să ia o scutecă proaspătă. Când sa întors, a găsit o pată maro sub copil. În ochii soacrei, pata a devenit un vortex negru, gata să absoarbă întreaga locuință.
Ai stricat fotoliul! Al meu preferat! Știi cât a costat? Țiam rupe mâinile și să le coasei ca să nu te mai zgârii! a țipat Sanda.
Voi repara tot. Voi curăța, a încercat să liniștească Lia cu mâinile tremurânde, luând o cârpă.
Ce să cureți? E nou! De unde să știi? Niciodată nu ai cumpărat ceva cu banii tăi! a răspuns Sanda.
Și voi nu ați câștigat ceva din asta? a izbucnit Lia. Sunteți mereu pe spatele soțului!
Uităte la ea! Nu e deafi cuiva cu atâta îndrăzneală să strige la soacră! a rostit Sanda, fețele-i roșind din nou.
Acum șterge pata și apoi du-te cu băiatul la ușă! Veți locui în casa mea și veți mânca până nu veți mai putea să vorbiți!
Lia, cu lacrimi în ochi, a încercat să șteargă pata. Pata maro se lipsea de tapiseria galbenă ca și cum ar fi râs de neputința ei. Vasile, simțind agitația mamei, striga cu putere, iar plânsul său amplifica tensiunea din casă.
Sanda a continuat să arunce blesteme asupra nepoatei, fără să observe că, la ușă, apărea tatăl Lia, Mihai. Stătea acolo ca un stâlp, cu mâna strânsă pe mânerul securei.
Întrun moment, Sanda a simțit prezența lui și sa întors, ochii i sau oprit pe unealta de lemn. Știa cât de aprins era Mihai și că avea o condamnare pe doi ani pentru o furtună în piață. Teama ia cuprins glasul.
Ah, salut, Mihai! Eu… o cresc pe Lia… a încercat să păstreze aparențele.
Am auzit ce spui despre ea a răspuns bătrânul cu voce gravă, intrând în casă cu încălțămintea pe jos.
A ridicat securea deasupra capului, făcând-o pe Sanda să clipească și să se retragă. În loc de lovitură, a aruncat securea pe umăr și ia întins mâna Lia.
Hai, Lia, nu-ți trebuie să rămâi aici a spus el și a condus fiica spre ieșire.
Stai, socrule! a strigat Sanda, revenind din șoc. Ce să-i spun fiului meu?
Lăsați-l să vină la mine de unul singur, cu soția lui. Eu voi vorbi cu el ca bărbat. ia aruncat Mihai un ochi rece, care spunea totul fără cuvinte.
Mihai a luat Lia și pe micuțul Vasile și ia dus departe. Bogdan a ezitat mult să vină să-și ia soția și fiul, temânduse de confruntarea cu socrul. În cele din urmă, a venit.
Mihai a stat de vorbit cu el, fără amenințări, dar cu vocea fermă și cu securea așezată pe masă, făcând fiecare cuvânt să pese. Bogdan a promis că vor locui separat de părinți, că mama lui nu se va mai băta în treburile lor și că îl va proteja pe Lia și pe Vasile.
Când Mihai ia strâns mâna lui Bogdan, acesta a simțit că glumele cu acest bărbat erau periculoase și că jurămintele trebuiau respectate.
De atunci, Sanda Petrescu nu a mai căutat să se întâlnească cu nepoata și cu nepotul. Nu le mai salută pe stradă.
Bogdan și Lia au locuit departe, în armonie și înțelegere. Poate că au ținut minte înțelepciunea socrului, poate că dragostea ia călăuzit.
