– Măria, lasă să nu te mai prefaci că ești tristă, hai să stăm și să vorbim calm.
Nu-ți inventa povești, îți garantez că nu sa întâmplat nimic grav. Suntem deja adulți, nu copilărie…
Vocea lui Vasile, afară de la ușa camerei copiilor, la făcut pe Măria și pe băiatul lor de zece ani, Andrei, să se uite și să clatine din cap în același timp.
– Știi, îl urăsc pentru că mereu întoarce lucrurile pe dos, parcă am fi pierduţi în griji degeaba.
Și fără să-și dea seama, băiatul a rostit gândurile Măriei.
Atunci Măria a încuviințat cu din cap pe fiul ei, sa așezat comod pe canapea și șia pus căștile în urechi ca să nu audă tonul blând, dar totodată mustrător, de pe lângă ușă.
Așa cum, odată, a îndrăgit acest ton la Vasile. Credea că bărbatul ăsta poate rezolva orice conflict pe cale diplomatică.
Numai că, în mintea lui, diplomația înseamnă să-și bage interesele pe sus și să-ți dea de gol pe celălalt ca pe o nebună sau naivă.
Dacă Măria a tolerat încă aceste trucuri pentru copilul lor, nu va permite Vasile să se poarte așa cu fiul lor.
Ziua de naștere a lui Andrei a arătat clar că Vasile nu pune niciun preț la propriul copil.
Da, îl trecea pe Măria pe lângă mama și sora lui, găsind scuze ca tata nu e genunchiul de apă și mama e multe, fiul e unu. Dar să tratezi așa propriul fiu era iremediabil.
Încă dinainte au planificat sărbătoarea. Au rezervat o masă la La Castelul Copiilor, un mic restaurant cu sală de joacă, au invitat trei dintre cei mai buni prieteni ai lui Andrei și familiile lor, au ales meniul și un tort comandat special.
Ce ar fi putut merge rău? În cel mai rău scenariu, un prieten ar fi căzut bolnav și nar fi venit, dar așa se întâmplă și toţi înţeleg.
Cel mai rău ar fi fost dacă Andrei sar fi îmbolnăvit și banii pentru rezervare și tortul sar fi risipit. Dar băiatul e sănătos ca leul, iar toţi au confirmat dimineața că vor fi prezenţi la timp.
Doar Vasile, când toată familia se îmbrăca pentru ocazie, a răspuns la telefonul surorii și a început să se costumeze în haine nepentru petrecere.
– Și unde te duci cu capul în sus? ia spus Măria, iar tonul ei de reproș era evident dacă cunoşti istoria lor.
În viaţa lui Vasile existau trei femei: mama, sora și apoi Măria, în ordinea scăzătoare a importanţei.
Nu e prima dată când vedeai cum petrece weekendul ajutând mama la grădină sau mergând cu ea la magazin. Când mama nu avea de făcut, intervenea sora, care avea nevoie de fratele să o ajute la lucruri de bărbat.
Când Măria la cunoscut pe Vasile, a crezut că atitudinea lui față de familie este un semn bun. Cum îţi tratezi mama, aşa te va trata şi soţia, se gândea.
Dar nu a fost deloc așa. În timp ce Vasile alerga prin oraş să îndeplinească dorinţele rudelor, la casa lor se strâmbeau ţurile, scârțâiau balamalele şi se acumulau treburi bărbăteşti pe care Măria, sătulă de promisiunile mâine voi face, a început să le rezolve cu meşteri.
Vasile sa simţit uşurat atunci când a realizat că nu mai primi solicitări.
Măria sa obișnuit să nu-l aibă lângă ea. A început chiar să găsească plăcere în singurătate.
În ultima vreme, Vasile se plângea că soţia lui devine rece şi pare că nu-l mai interesează prezenţa lui. Dar Măria deja ştia că nul are lângă ea, așa că nuși mai pierde energia. Mai bine să îşi facă un fular sau să urmărească un serial preferat ceva ce îi ridică moralul, decât să discute cu soţul.
Totuşi, când Vasile a început să se pregătească să meargă la sora pentru ziua de naştere a lui Andrei, Măria nu a mai putut să suporte.
Cu faţa serioasă, ia ridicat vocea şi ia spus că are o săptămână să-şi dea seama ce greșeli a făcut și cum să le repare.
Asta a fost și săptămâna ei de gândire, de pregătire morală, înainte să se arunce din nou în viaţă.
Divorţul era pentru ea un lucru greu, aproape imposibil la nivel subconştient. Dacă ar fi fost puţin mai liberă, ar fi cerut anularea căsătoriei încă de la prima noapte de căsătorie, când Vasile a stat toată dimineaţa la telefon cu mama.
Măria, stând singură pe peron, nu trebuia să se simtă plictisită când soţul nu era lângă ea.
Totuşi, nu ia iertat pe Vasile supararea fiului său. El a petrecut o săptămână încercând să le explice pe amândoi că nu au greșit, dar la finalul săptămânii Măria a depus actele de divorţ şi la dat pe Vasile din apartamentul lor, la mama lui, pe care îl iubea nespus.
Următorii opt ani nu sau mai văzut prea des. Vasile plătea pensia alimentară, dar apărea doar o dată pe an, la ziua de naștere a lui Andrei, și nu întotdeauna în ziua exactă vom sărbători mai târziu.
Andrei a învățat să nu mai aștepte prea mult de la tatăl său, iar dorința de a-l vedea sa stins. Când a împlinit 18 ani, dorința sa reaprins brusc.
Atunci Vasile a început să arunce acuzaţii către fosta soţie:
– Aveai să aplanezi tensiunile dintre noi, să îi explici lui Andrei că amândoi sunt importanţi, că tatăl trebuie iubit, nu tratat doar la întâlniri rare.
Măria ia răspuns:
– Unde să merg? Ai avut opt ani să îmbunătățeşti relaţia, dar ai făcut totul să se îndepărteze. Ce rost are să fac treaba ta cu copilul meu?
Căci, în opt ani, ea a învățat să nu mai răspundă politicos, să nu mai cedeze, să trăiască în realitate.
– Aveam alte treburi în afară de creşterea copilului, ştii asta. Mai am mama și sora.
– Atunci la ele, să-ţi ceară ajutor cu Andrei. Lăsă-mă în pace. a închis ușa în faţa lui Vasile, demonstrând că acum poate să fie dură.
Seara aceea, Andrei ia spus mamei:
– Felicitări, am închis capitolul.
– Ce capitol?
– Tatăl ma invitat să-l sărbătoresc săptămâna viitoare, dar eu am un concert cu Yuliana. Știi Yuliana, cea cu săgeţi albastre, mereu în gașca noastră.
– Și ce?
– Sa supărat că pun pe Yuliana pe primul loc, în locul lui. Ii-am zis că îl pot felicita și altă zi, poate peste două săptămâni sau chiar o lună, când termin examenele. Dar se pare că nu merge în acea direcție.
– Eşti încă un puţin cu memorie bună, nu?
– Da, dar nu prea rău. Doar că nu-i place să fie înlocuit. Mamă, am o singură întrebare: de ce lai lăsat să reziste până la zece ani? De ce nu ne-am despărţit mai repede?
– Pentru că a clintit Măria, ştiind că toate motivele pe care leavea pentru a rămâne în căsnicie păreau acum ridicole.
În acea perioadă, nu era încă atât de înţeleaptă cum este acum, dar neglijenţa lui Vasile faţă de fiul lor a făcut-o să-şi reevalueze totul. Dacă nu ar fi fost pentru asta, ar fi trăit în continuare cu el, cu mama lui și cu sora lui, ca nişte a patra persoană în relaţia lor.
Bine că a depus actele de divorţ.
