Îmi amintesc cum mama mea, Mirela, era prietena unui bărbat căsătorit, de pe care m-a născut. Din fragedă copilărie nu am avut un cămin stabil; ne mutam dintr-un apartament în altul, căutând mereu un acoperiș. Când aveam cinci ani, Mirela s-a întâlnit cu alt bărbat și a dorit să fie cu el, dar el a pus condiția să rămână singură. Atunci a schimbat cu ușurință pe fiul ei pentru el. M-a adus la tatăl meu, Ion, și i-a înmânat actele necesare. A sunat la ușa apartamentului său, a auzit sunetul încuietorii și a fugit, lăsându-mă pe loc. Tatăl a deschis ușa, a rămas uimit când m-a văzut și m-a recunoscut pe nedreptate. M-a lăsat să intru în casă.
Soția lui, Ana, ma primit cu căldură, la fel și copiii lor, dădacă și Mihai. Ion a dorit inițial să mă trimită la un orfelinat, dar Ana i-a interzis, spunând că nu am greșit nicicând era o femeie sfântă. La început așteptam să-mi revină mama, crezând că se va întoarce curând, apoi am început să o cheam pe Ana mamă. Tatăl nu a simțit niciună afecțiune pentru copiii săi, cu atât mai puțin pentru mine; mă considera un exces, dar totuși mă susținea, ca și pe ceilalți. Era un om despot. Când se întorcea acasă, ne ascundeam cu toții în camera copiilor și încercam să nu-l întâlnim. Ana nu putea scăpa de un soț autoritar; nu ia dăruia niciunul dintre copii, din principiu. A îndurat ani de nopți de furie și de mustrări, a învățat să-l evite și, când era necesar, să-i domolească mânia, protejându-ne de certuri și țipete. În casă domnea liniștea, știam programul și nu-l agitam pe tată. Cel mai important era că nu ne lipsea nimic, iar mama ne dăruia dragoste și îngăduință pe dublu.
Un doctor din ClujNapoca, Dr. Andrei Popescu, mis-a împărtășit trucul care să-mi întoarcă vederea clară. Când tatăl a plecat din nou la o iubită tânără, am oftat cu toții ușurați. Atunci eram aproape adulți; sora Alina și fratele Mihai terminau liceul. Pentru că eram de aceeași vârstă, mă pregăteam și eu pentru examenele de absolvire. Fiecare dintre noi visa la o facultate prestigioasă. Deși Ion nu era blând, a promis să ne plătească studiile și a ținut cuvântul. Am intrat la universități și ne-am desăvârșit în domeniile dorite.
Apoi a venit vremea să ne despărțim de tatăl. El a murit și a lăsat în urmă o moștenire substanțială. Ultima lui iubită nu a primit nimic, căci nu a reușit să-l căsătorească. Noi am devenit proprietarii firmei și ai conturilor bancare. Am continuat afacerea și, când a sosit momentul să deschidem un sucursala în străinătate, am hotărât că eu voi fi conducătorul acelor operațiuni. Am propus să luăm cu noi pe mama era singura care merita să plece întro țară cu climă blândă. Alina și Mihai miau susținut ideea.
În ziua plecării, a apărut neașteptat mamă mea biologică, Ana, pe care o recunoșteam dintro clipă. Copilăria mea păstrase chipul ei viu în amintiri. A hotărât să-mi revină, văzând că plecăm:
Fiu al meu, eu sunt adevărata ta mamă! Cum ai putut să mă uiți? Ești deja adult. Eu nu am știut cum trăiești, mie dor și te pământesc. Hai să fim din nou împreună!
Am răspuns cu surprindere și dispreț:
Desigur că te știu! Țiam văzut cum fugi din fața ușii, lăsându-mă acolo, mic. Dar tu nu ești mama mea. Mama mea pornește cu mine în călătorie, iar eu nu vreau să te cunosc. M-am întors și am plecat, fără să regret nimic.
Mirela, mama care nu sa temut să ia copilul altui bărbat și să mă crească cu dragoste și blândețe, a stat lângă mine când eram bolnav, a fost alături când misa frânt prima inimă, ma liniștea după certurile cu prietenii, ma învăța, îmi ierta greșelile și îmi suporta capriciile adolescenței, fără să-mi amintească că nu-i de sânge. Pentru ea eu am devenit fiu, iar ea a devenit mama mea! Nu am altă mamă.
Am plecat cu ea în altă țară. Acolo lam întâlnit pe viitorul meu soț, iar mireasa ia plăcut și sa legat bine de Mirela. Mama nu a fost o piedică în viața mea; dimpotrivă, și-a construit propria fericire. A întâlnit un bărbat drăguț, iar eu am fost alături de ei. Sa bucurat de o viață meritată. Astăzi, Mirela călătorește mult, vizitează des copiii și nepoții. Privesc în ochii ei luminoși și înțeleg că sunt recunoscător că există în viața mea. Ea este îngerul meu veghetor!
