Nu. Am hotărât că e mai bine să nu aduci soţia şi copilul în acest apartament. Nu putem suporta disconfortul prea mult timp și, în final, vă vom cere să plecaţi. Şi soţia ta va spune apoi tuturor că vam dat afară pe stradă cu micuţul, iar noi vom păţi reputaţia.
Vecinii din curte observă imediat că Daciana sa întors de la discuţia cu soţul ei tristă. Amândouă au devenit mămici acum trei zile și se vor da la lumină în două zile. E un eveniment de bucurie! Nu există niciun motiv pentru tristeţe.
Daciana, nu ai chip pe tine. Ce sa întâmplat? întreabă vecina.
Mihai mia zis că proprietara apartamentului ne cere să ne mutăm. Imediat. A spus că la închiriat unei familii fără copii, iar noi vrem să aducem un bebeluş. Va plânge noaptea, vecinii se vor plânge, iar ei nu vor să aibă probleme. Răspunde Daciana.
Şi ce, nu aveţi alt loc unde să mergeţi? întreabă vecina.
Părinţii lui Mihai au o casă cu trei camere, dar acolo locuieşte şi sora lui mai mică. Părinţii mei sunt întrun sat, la douăzeci de kilometri de oraş explică Daciana. Veţi sta săptămâna viitoare la socri, până găsiţi un alt apartament, să vă spună Doamna Maria îi sugerează vecina.
Mihai caută deja un loc, dar de fiecare dată când proprietarii află că vine un copil, refuză. Problema e mare, dar încă mai avem două zile; soțul tău va găsi o soluție, îi spune Daciana.
Mihai nu găseşte soluție. Sună la câteva anunţuri, primeşte refuzuri şi, în final, mută lucrurile din apartamentul închiriat la părinţii lui.
Totuşi, părinţii şi sora lui nu sunt încântaţi că familia lui Mihai se va muta în casa lor, cu un copil agitat.
Fiule, am înţeles că nu vei locui cu noi după căsătorie, nu? spune mama lui Mihai. Ai dreptul să stai în camera ta, dar nu vrem să vedem străini în apartamentul nostru.
Daciana este străină pentru noi. Pentru tine ea e soţia, pentru noi este o persoană necunoscută. Tu ai ales-o, noi nu. adaugă mama.
Dar e temporar, până găsim ceva potrivit încearcă Mihăi să convingă.
Ştii că nu există nimic mai permanent decât ceva temporar. Începeţi cu o săptămână, săptămâna devine lună, iar luna se transformă în eternitate răspunde mama, cu accentul tipic al bătrânilor din sat.
Nu putem să strigăm la televizor, să vorbim tare, iar noaptea să fim treziţi de plânsul bebeluşului adaugă ea. Noi lucrăm, sora ta studiază. Vrem să ne odihnim, nu să auzim claxoane în fiecare noapte.
Mihai promite că va găsi ceva mai repede.
Nu. Am hotărât că e mai bine să nu aduci soţia şi copilul în apartament. Nu putem suporta disconfortul şi, în final, vă vom cere să plecaţi. repetă el.
Soţia ta va spune că vam dat afară pe stradă cu micuţul, iar reputaţia noastră va suferi. Nu aduceţi pe Daciana şi copilul aici. Găsiţi altă soluţie. adaugă mama.
Cu aceste veşti, Mihai intră în spital.
Ascultă, Daciana, poate ştiţi să stăţi la părinţii tăi cu copilul? întreabă el.
Nu e interesul mamei tale să vadă nepoţul? spune Daciana surprinsă.
Nu ştiam, mama a spus să nu mergem la ei răspunde Mihai.
E perfect! Alte mame cu copii vin la rude, cu flori şi cadouri. Noi, ca străini, nu suntem chiar bineveniţi se plânge Daciana.
Seara sună părinţii ei şi, în ziua în care a fost externată, soţul ei, Mihai, şi părinţii săi vin să o ia.
Hai, copilă, să mergem acasă. Tu, Mihai, adu toate lucrurile Dacianei şi tot ce am cumpărat pentru bebeluş spune socrul.
Ajung rapid în sat, la aproximativ treizeci de minute. În camera mică, patutul e acoperit cu lenjerie cu urşi şi iepuraşi, lângă el un comodă pentru haine şi un scaun confortabil pentru alăptare. În sufragerie îi așteaptă masa de sărbătoare, fără străini, doar părinţii Dacianei, bunica şi Irina, sora ei mai mică.
Rudele lui Mihai nu se amintesc la cină, dar discută cu îndemânare despre cum să-l numească pe băiat. Alegeţi numele Ilie.
După masă, Mihai pleacă în oraș, promiţând că va aduce mâine lucrurile Dacianei. Când revine,-l aşteaptă veşti bune.
Daciana, Mihai spune tatăl ei, când toată familia se adună la masă am decis să vindem casa bunicii și banii să-i dăm vouă.
Îi vom înregistra ca un dar pentru familia Dacianei, cu o singură condiţie: casa în care locuim acum va trece în moştenire Irinei. Eşti de acord, Daciana? întreabă el.
Desigur, sunt de acord.
Mâine dau anunţ de vânzare adaugă tatăl.
Casa se vinde în trei luni. Între timp, Daciana şi Ilie locuiesc în sat, iar Mihai locuieşte în oraș, în apartamentul părinţilor, venind în weekend la soţia şi copilul său.
Încă o lună şi jumătate trec până găsesc un apartament, iau credit ipotecar şi fac renovări. În sfârşit, Daciana, Mihai şi micuţul Ilie se mută în noul lor cămin. După o lună de instalare, organizează o petrecere de casă nouă.
Invită părinţii Dacianei, prietenele ei şi prietenii lui Mihai. Părinţii lui Mihai nu ştiu că fiul a cumpărat o locuinţă; cred că se mută din nou întrun apartament închiriat.
Ce, fiule, ai invitat străinii la sărbătoarea ta şi nu ne-ai spus că ai un apartament nou? îi spune mama lui Mihai la telefon. Nu am văzut niciodată nepoţiul. Nuţi pasă de noi?
Numi permiteţi să-ţi aduc în casă soţia şi copilul? întreabă el.
ţiam explicat că suntem bătrâni şi ne dorim liniştea, dar poţi să ne vizitezi? răspunde mama.
De ce nu? întreabă Mihai.
Pentru că Ilie este nepotul nostru. răspunde ea.
Mami, fiul nostru are aproape şase luni, dar de ce eşti brusc interesată să-l vezi acum? întreabă el.
Nu este nimic ciudat. Când era încă mic, nu era nimic de văzut; toţi copiii sunt la fel, răspunde mama. Adaugă că se tem să nu-i lase pe ei să locuiască în apartamentul lor, ca pe un bastion.
Şi când Daciana a locuit cu Ilie la părinţii ei, nici voi nu vaţi grăbit să-l cunoaşteţi. Acum, când avem propria casă, putem veni la voi. Nu suntem încă gata să vă primim spune Mihai.
Vaţi supărat, nu? întreabă mama. Eu voiam să-ţi invit soţia şi copilul să stea la noi pe vară.
De ce să vină copilul la vară la noi? se miră fiul. În oraş e călduros în mai, iar în vară este multă căldură şi praf.
Fiica ta va sta la casă, singură, fără să deranjeze pe nimeni. Eu şi tatăl meu vom veni doar în weekend. Vom culege legume, nu vom lua bani de la voi răspunde el.
Înţeleg, mamă. Aveţi nevoie de o ajutoră la casă pentru vară. Lăsaţine să ne descurcăm singuri. Dacă vrem să ducem pe Ilie la aer curat, Daciana şi el vor merge la părinţii ei spune Mihai.
Prima dată când mama şi sora lui Mihai văd pe Ilie, îi au în vârstă de doi ani şi jumătate, în centrul comercial, întâmplător. Se uită de departe, dar nu se apropie.
Aşa sunt bătrânii şi mamele din sat!
