Andrei, dă-mi, te rog, cheia mașinii. Trebuie să o duc pe mamă la cabinetul medical i-am întins mâna Sânzianei, în timp ce eu stăteam întins pe canapea. Voi fi în două ore, o să-ți aduc pe frumoasa ta înapoi, nevătămată.
Nu am ridicat privirea de pe telefon.
Nu.
Ce înseamnă nu? am lăsat mâna jos. E zi liberă, nu ai unde să mergi. Mamă chiar se simte rău, tensiunea îi sare.
Am zis nu, așa că e nu am pus telefonul jos și m-am uitat la ea. O femeie la volan aduce mereu necazuri. Uneori lovești un stâlp, alteori strici ceva.
Sânziana s-a apropiat, strângând pumnii.
Andrei, ce rost are să zici așa?!
Ce nam spus altceva? Pentru această mașină am încă trei ani de credit. Nu-mi voi risca bunurile am închis telefonul, semnalând că discuția s-a terminat.
Sânziana m-a privit fix în frunte. S-a întors și a închis geamul de la sufragerie cu forță. În hol a scos telefonul și a sunat un taxi. Cursa dusîntors a costat o sută cincizeci de lei. Mama a cerut scuze pe tot parcursul drumului. Eu, în schimb, mi-am strâns buzele, gândindu-mă la cât de ușor ar fi putut să rezolve totul, dacă ar fi vrut.
Când am ajuns acasă, am întâmpinat-o în hol cu o expresie vinovată.
Iartă-mă, draga mea. Știu că am greșit. Nu mam gândit că mama are cu adevărat nevoie de ajutor am încercat să o îmbrățișez, dar ea sa retras.
Lasă-mă în pace.
Nu te supăra, Sânziană! Îmi cer scuze, înțeleg că am greșit.
Am trecut pe lângă ea spre bucătărie, fără să spun altceva. Am încercat să continui pacea.
Hai să facem o cafea? Sau poate un vin? Hai să vorbim liniștit.
Sânziana a pornit fierbătorul și a început să spele vasele cu o furie care părea că încearcă să zdrobească farfuriile. Eu am stat lângă ea câteva minute, apoi mam retras în cameră.
Au trecut două luni în acest tăcere tensionată. Răspundeam scurt, doar când era absolut necesar. Am încercat de câteva ori să pornesc o discuție de împăcare, dar mereu loveam un perete de indiferență.
Sâmbăta dimineața, Sânziana tăia legume pentru ciorbă. Afară ploua în șiroaie, iar în apartament domnea o atmosferă liniștită, aproape confortabilă. A pus muzică discretă și sa lăsat în voia gătitului, relaxânduse în sfârșit după săptămâna grea.
Un sunet brusc la ușă a făcut-o să tresară. A șters mâinile pe prosop și a mers să deschidă, neștiind cine ar putea bifa la o așa dimineață.
Doamna Elena? a spus, întinzânduse pe un pas, când a văzut la prag o mamă furioasă, roșie de mânie.
Ai pierdut tot simțul datoriei! a intrat Doamna Elena în apartament. Crezi că te gândești doar cum să-mi tragi fiul în datorii! Îți pasă și cum o să trăiască el mai departe?
Sânziana a clipește neînțelegând.
Doamna Elena, despre ce vorbiți? Ce sa întâmplat?
Ce sa întâmplat? a răspuns ea, cu ochii aprinși de o furie sfântă. Încă mă întrebi! Ai distrus mașina lui Andrei! Acum fiul meu va plăti trei ani de credit pentru o tonă de fier ruginit!
Sânziana a simțit pământul să-i scape de sub picioare.
Doamna Elena, nu am condus niciodată mașina lui Andrei. Niciodată! El mia refuzat când am cerut cheia.
Mincă! a țipat ea. Fiul meu mia povestit tot! Cum iai cerut mașina și apoi ai spart-o în bușteni!
În hol sau auzit pași și Andrei a apărut. Doamna Elena sa aruncat imediat spre fiu.
Nu recunoaște! Andreiule, dragul meu, cum vei trăi acum? Trei ani de credit pentru o mașină distrusă! Nici mașină, nici bani!
Am privit la soțul meu, așteptând să clarifice. El doar a plecat capul și a clătinat ușor.
Andrei? am rostit cu voce răgușită. Spune-i mamei adevărul. Spunei că nu am luat niciodată mașina ta.
Andrei a rămas tăcut, privind la șosetele de la papuci.
Când exact am distrus mașina? am întors-o spre soacră, vocea mea încărcată de metal. Daţi-mi data exactă.
Doamna Elena a scos telefonul triumfătoare.
Marţi, la ora două! Am păstrat toată convorbirea cu Andrei! a împins telefonul spre Sânziană.
Sânziană șia scotocit mintea, căutând amintiri din marţi. Conferința de lucru…
Marţi? a chicăit, iar sunetul a făcut-o pe Doamna Elena să tacă. Marţi eram la o conferință de teren. Toată ziua. De la şapte dimineaţa până la nouă seara.
Faţa soacrei sa încruntat.
Dar Andrei a spus
Andrei a minţit am înaintat spre soţul meu. Așa nu e, dragă? Spunene adevărul. Cine a spart cu adevărat mașina ta preţioasă?
Andrei a ridicat capul, obrajii i se înroşesc.
Mamă, iertare. Eu am spart mașina, vocea i se clătina. Nu am vrut să te supăr, să te cert, să crezi că sunt nepriceput. Mă gândisem că, dacă arunc vina pe Sânziană, eu
Ai pus vina pe o persoană nevinovată! am simţit cum mărăcini o undă de furie. Şi ai întors şi mama împotriva mea!
Doamna Elena sa aşezat pe scaun, faţa îi pâlpâie.
Andrei, cum ai putut? De ce să minţi? De ce?!
Mamă, ştii că nu-mi merge bine la volan. Ții aduci aminte când, la optsprezece ani, am zgâriţi maşina tatălui? Nu mai vorbit o săptămână a încercat să îi ia de mână, dar ea a tras înapoi.
Şi ai decis să o învinuieşti pe Sânziană? a ridicat vocea Doamna Elena. Eşti adult! Cum poţi să arunci vina pe femeie?
M-am aplecat, braţele încrucișate pe piept, şi am privit scena de familie. Măreţia mea se transforma încet în oboseală şi dezamăgire.
Ştii ce, Andrei? Când ai refuzat să-mi dai maşina ca să-ţi duc mama la doctor mam gândit că eşti un egoist lacom. Dar este şi mai rău. Eşti un covârşit.
Sânziană, te rog, nu mai am încercat să mă apropii.
Stai! am ridicat mâna. Nu e nevoie. Ai fost gata să rupeţi legătura cu mine doar ca să nu recunoşti greşeala faţă de mamă.
Voiam să spun, sincer, că îmi pare rău! Doar că nu ştiam cum să încep
Nu ştiai cum să începi? am râs amar, fără voie. Îmi pare rău, Sânziană nu începe niciodată o discuţie onestă.
Doamna Elena, brusc, sa adresat fiului:
Andrei, ştii că am văzut-o pe Sânziană ca pe o egoistă, iresponsabilă! Dar ea nu are nicio vină!
Mamă, mă voi schimba, eu
Te vei schimba? am ieşit la fereastră şi am privit ploaia cenușie. Cum poţi repara ce am aflat despre tine? Că în momentul de cumpănă, ai ales să mă învinuieşti ca să scapi uscat?
Liniştea a căzut pe apartament.
Sânziană, ma chemat încet, ce facem acum?
Nu ma privit.
Nu ştiu, Andrei. Nu ştiu. Credeam că mam căsătorit cu un bărbat de încredere. Dar sa dovedit că e gata să mă trădeze la prima ocazie.
Nu e aşa! Te iubesc!
Iubeşti? mam întors în sfârşit. Cine iubeşte nu se poartă aşa. Un om iubit nu face pe alţii să sufere pentru liniştea lui.
Doamna Elena sa ridicat şi sa apropiat de nevastă.
Sânziană, iartă-mă. Iartă-mă că am crezut în minciună, că te-am certat. Am greșit.
Doamna Elena, aţi reacţionat ca orice mamă. Aţi apărat copilul. Nu am nicio plângere împotriva dumneavoastră iam aruncat o privire cu milă.
Dar împotriva lui Andrei? a întrebat încet.
Împotriva lui Andrei, am confirmat. Și sunt serioase.
Andrei a sărit şi a alergat spre mine.
Sânziană, spune-mi ce să fac? Sunt gata să fac tot ce vrei ca să fii iertată!
Acum eşti gata să faci tot, mam depărtat de atingerea lui. Dar ai minţit deja şi ai pus vina pe mine. Asta arată cine eşti cu adevărat, Andrei.
Mă voi schimba!
Oamenii nu se schimbă peste noapte. Mai ales cei capabili de aşa trădare.
Am plecat spre bucătărie, lăsândul pe soţ şi pe mamă singuri cu gândurile lor. În hol se auzeau voci scăzute. Doamna Elena îl mustra pe fiu pentru comportamentul său.
Eu rămâneam cu mintea plină de variante. Ce să fac în continuare? Cum să trăiesc cu un astfel de bărbat?
Nimic nu se va schimba. Oricât de mult aş încerca, nu voi uita. Am deschis browserul pe telefon și am tastat: Cum să obțin un divorț rapid?. Decizia a fost luată.
