Tată, trebuie să vorbim serios! începe ginerele, Ancuța, discuția cu socrul ei Pavel, tocmai sosită în satul de lângă Orhei pentru câteva ore. În același timp aruncă o privire îngrijorată spre Maria, soacra ei. Îmi pare rău, dar nu l-am scos pe fiul vostru din sat doar ca să-l transform într-un băiat de oraș. Acum, se pare că doriţi să-l faceţi pe nepotul meu, Petrică, să devină un sătean, nu? Nu voi permite asta!
Ce s-a întâmplat, Ancuța? își strigă Maria în panică. De ce vorbeşti așa?
Pentru că Petru, după ce a petrecut tot vara cu voi la țară, nu mai e cum era înainte! Înțelegi?
Nu înțeleg. Ce înseamnă cum era înainte? Când a fost înainte? Are el doar opt ani!
Exact, opt ani! continuă Ancuța cu un ton sever. După ce a ieșit din satul vostru, s-a transformat într-un fel de bărbat! I-a apărut și obiceiuri rele!
Obiceiuri rele? Ce spui, Ancuța? se uită speriat Pavel la ginerele agitată. A început să fumeze?
Cât de ce ar avea legătură fumatul, tată? Desigur că nu fumează!
Deci nu bea, atunci… mormăie socrul. Ce fel de obiceiuri rele menționezi?
Vorbesc de obiceiuri de sătean! Acum el numește mașinile cai! Îţi poţi imagina? Când vede o mașină frumoasă, țipă pe toată strada: Mămică, tati, uitaţi-vă la calul ăsta ce a trecut! Ce cuvânt e ăsta? De groază!
Pavel doar încruntă și strânge pumnii, în timp ce Maria îl privește nemulțumită.
Vai, cuvintele tale, Pavel spune Maria, cu un ton vinovat, privind spre Ancuța. Nu te stresa, fiică. Nu e un cuvânt vulgar, e chiar drăguț. Nu e vorba de un cal adevărat, ci de cală.
Mamă, ce vorbim noi? izbucnește din nou Ancuța. Așa vorbește un băiat de oraș? Nu mă mir dacă Petru a început să se înjură. După vacanța la țară i-a apărut un vocabular ciudat, și mă sperie! Cum se exprimă acum cu colegii? Acum îţi iau roata de la motor! Sau Îţi dau un răspuns pe șaibe! Ce înseamnă astea? Vă voi înfășura pe arborele cu transmisie! Mă cutremură părul de ureche! Și recent a scris la școală că vrea să devină tractorist. Tu, tată, i-ai sădit aceste vise?
Eu? Pavel încearcă să-şi păstreze zâmbetul, pretinzând vinovăţia. Nu, Ancuțo. El a văzut la câmp cum lucrează mașinile și s-a visat puțin. E tot un băiat de oraș, nu te îngrijora. Îmi spunea că vrea să devină finanțist, poate chiar ministru al finanțelor.
Noi dorim ca fiul vostru să devină finanțist oftează Ancuța. Dar a făcut recent ceva nebunesc?
Ce? întreabă din nou Maria, tensionată.
I-am dat bani de buzunar ca unui viitor finanțist și i-am spus să-și cumpere un cadou de ziua lui. Să-și aleagă orice vrea. Știți ce a cumpărat?
Ce? Pavel se încruntă.
Niște lanțuri, sau poate o drujă cu lanț nu știu exact. A zis că lanțurile noastre s-au stricat și că el și Petru vor merge anul viitor în pădure să caute lemne pentru baie. Adevărat?
Doamne suspină Maria. Ce gânduri ale copilului
Da spune Pavel. În loc să-și cumpere cadoul, a vrut să ne ajute. Nu te stresa, Ancuța. Îţi vom returna banii până la minutul următor. Spune-ne doar cât a cheltuit.
Banii nu contează! strigă Ancuța. Nu e treaba cu banii! Băiatul meu trebuie să se gândească la studii, nu la lemne pentru baie, la cai și tractoare. Vrea să devină elev exemplar ca să intre direct la universitate.
Așa trebuie, Ancuțo! râde Maria. Vara viitoare vom aduce din biblioteca clubului cele mai deștepte cărți, le vom pregăti pentru Petru și-l vom ține toată vara în grădină, sub meri, să citească matematică, limba română și să devină elev de top.
Exact! aprobă Pavel. Adu-l la noi și vom transforma copilul în cel mai deștept din lume. Va depăși orice sătean la învățătură. Știe tabla înmulțirii ca pe nuci.
Vorbește el ca o poezie adaugă Maria, zâmbind lui Pavel. Toate buniculele satului îl adoră. Ne spun că e cea mai corectă mamă.
Serios? întreabă Ancuța, neîncrezătoare. Cum așa?
Pentru că îl aduci vara la noi. La această vârstă trebuie să mănânce produse proaspete, să respire aer curat și să se spele în râu, nu în piscine pline de clor. Ți-a spus Petru că a învățat să înoate ca pește?
Da, a zis încuviință Ancuța și, în sfârșit, zâmbește.
Iar pe bicicletă circulă aici, fără să se teamă că un basculant apare dintro cotitură. Nu se teme de albine, de câini, iar alergia lui a dispărut.
Așa e confirmă din nou Ancuța. De parcă nam mai mers la dispensar.
Peste un an nu veți mai spune aproape când vorbiți despre el! Deci, Ancuța, nu-ți fie teamă că îl stricat. Lăsaml aici să se întărească, să aibă sănătate pentru totdeauna. Sănătatea este cheia copilului, fizică și morală.
Bine, bine cedează în sfârșit ginerele. Mați liniștit puțin.
Când Ancuța pleacă, Maria se uită la soț și întreabă:
Crezi că o să ne aducă pe Petru în vară?
O să vină, nu au unde să-l lase răspunde ezitant Pavel. Mă bucur că Natalia nu a intrat în hambar. Altminteri ar fi văzut tractorul pe care îl asamblăm pentru Petru și ar fi înnebunit. Dar e în regulă Totul va fi bine. Și tot a prins cuvântul cală. Îmi amintește de copilăria mea, când bunicul îmi spunea tot ce auzea și se lipsea de capul meu ca un fir de păr
—Când soarele coborî peste câmpurile de grâu, Maria și Pavel își promiseră să transforme fiecare vară într-o aventură educativă pentru Petru, în timp ce Ancuța, îndreptându-se spre oraș, se gândea la cum să-l păstreze pe băiatul ei în siguranță între tradiție și modernitate.
