Mi-am luat deja ce mi se cuvine, afirmă Tereza Ionescu, privind cu fermitate la Sânziana.
Nu, Sânziană, eu am născut pentru mine, așa că te ocupi singură de Andrei declară categoric soacra. Sănătatea mea nu îmi permite să mă ocup de copii.
Tereza, ce înseamnă a te ocupa aici? răspunde confuză Sânziana. Andrei nu are nici trei ani, e un băiețel isteț și liniștit. Îți cer doar să-l iei în grijă, să-l hrănești și să-i aprinzi televizorul, iar apoi să ne aștepți. Nu e pentru totdeauna; cândva va merge singur.
Trei, șapte Ce contează? Un copil rămâne un copil. E o responsabilitate uriașă! Pe lângă asta, am dureri de spate și tensiune Nu, eu îmi iau deja partea.
Sânziana roșește de furie și supărare, nu mai răspunde și pune telefonul pe staționare.
Dacă ar fi vorba de altă persoană, ar fi înțeles refuzul. Dar în cazul Terezei Ionescu, situația e specială, pentru că sănătatea i-a dat bătăi de joc foarte selective.
Tot vara Tereza își petrece timpul la casa de la țară, în satul Bălți. Se pare că lângă grădină are proprietăți vindecătoare: tensiunea și durerile de spate nu o mai tulbură. În plus, reușește să organizeze un mic business de familie.
Sânziană, tot trebuie să cumpărăm cartofi pentru iarnă, nu? Mă gândeam De ce să le plătim altora? Vă vând pe ale mele, cu reducere, ca să îmi recuperez investiția. Voi câștiga și eu. Ajutăm reciproc.
Carnea de cartofi nu e singura marfă. Tereza vinde și mere, cireșe și chiar vinete. În familia lor nimeni nu iubește vinetele, dar Sânziana și soțul ei, Ionuț, doresc să susțină femeia în vârstă și bolnavă (după cuvintele sale).
Tereza nu se vindecă doar la țară; anul trecut și-a cerut o excursie la Mamaia de ziua ei.
Înțeleg că Sochiul este scump pentru voi, cu un copil spune soacra cu generozitate. Dar avem și alte opțiuni. Eu aș merge la Mamaia, modest, că nu am mai stat de douăzeci de ani la mare. Am crescut un fiu, nu am avut timp pentru vacanțe.
Familia strânge bani pentru a o mulțumi pe Tereza. Cadouri simbolice de Anul Nou, haine vechi de casă, o călătorie amânată la părinții Sânzianei în alt oraș Totul pentru soacră, în mare parte din partea lui Ionuț.
Visul Terezei se împlinește: petrece o săptămână la mare, pe plajă, sub soare. Tensiunea nu o deranjează deloc în tot acest timp.
În același timp, nu o deranjează și că fiul ei, Ionuț, îi transferă lunar o treime din salariu. Pe lângă asta, îi aduce alimente și îi dă bani când are nevoie.
Am o problemă Paraziți au apărut în casă. Voi chema un dezinsecție și probabil va trebui să schimb canapeaua. Ionuț, mă vei ajuta? Nu mă lăsa singură. imploră soacra. Dacă tatăl tău ar fi viu, am fi rezolvat singuri, dar eu sunt singură Trebuie să plătesc persoanei, să cumpăr canapea, să arunc vechea Mi-e frică să îmi imaginez cât va costa.
Ionuț nu stă deoparte. Ajută cât poate, dar nu primește niciun gest de recunoștință înapoi.
Ajutorul Terezei nu e gratuit. Ea poate să-l predea pe Andrei la plimbare, dar la sfârșitul zilei ii solicită banii pentru o chiflă mâncată în parc și pentru o jucărie scumpă pe care o cumpără în magazin. Jucăria costă atât de mult încât părinții nu ar fi cumpărat-o niciodată. Banii țin în suspans, mai ales că pentru că Tereza îi dă datorie.
Nu puteam să îi refuz, oftă Tereza. A cerut cu disperare acea frică de păianjeni, a plâns. L-am cumpărat. Nu-l puteam lăsa flămând. Eu am doar o pensie. Totul e mai ieftin decât o bonă.
Pare logic, dar în suflet rămâne un gust amar. Sânziana pare mai mult o clientă decât o membră a familiei.
Nu ar dori să impună povara pe bătrâna, dar circumstanțele îi obligă. Sânziana și Ionuț au cumpărat cu doi ani în urmă un apartament în zona de dezvoltare a Chișinăului, așa cum le-a promis dezvoltatorul.
Aici e la periferia orașului spune Ionuț cu încredere. În câțiva ani vor fi și grădinițe și școli. Totul e planificat.
Însă, în loc de școală, există încă o groapă umplută cu iarbă. Au căutat alternative.
Cea mai apropiată școală e la 30 de minute cu autobuzul, cu două schimbări. Pentru un copil de clasa întâi, drumul pare complicat și periculos. În schimb, la casa bunicii, drumul e de cinci minute pe jos.
Desigur, Sânziana a apelat la Tereza, la cea pe care o ajutaseră lungă vreme. Nuanța logică, rațională și convenabilă nu a rezonat cu soacra. Refuzul ei a fost o surpriză neplăcută, ca o lovitură în stomac.
Ce opțiuni mai rămâneau? Nu existau școli mai apropiate, mutarea nu era o variantă, părinții erau prea departe, să demisioneze nu era posibil, căci abia reușeau să își încheie luna. Toate căile duceau în impas, până când Sânziana, în furia ei, își amintește de cuvintele Terezei: Totul e mai ieftin decât o bonă.
Mama ta nu vrea să ne ajute îi spune Sânzianei soțului în seara aceea. Am găsit o soluție. Vom reduce suplimentul pe care-l primește mama ta și vom aloca banii la serviciile unei bone.
Ionuț ridică sprâncenele și se încruntă. Nu este de acord cu planul ei.
Ce faci? Nu pot să nu o ajut! Ea m-a crescut. Trăiește cu o singură pensie, nu poate să facă totul singură!
Ionuț, îți amintesc că nu îi lipsește mâncarea. Se hrănește din grădină și chiar vinde legume. Noi luăm uneori mai mult decât avem nevoie.
Cât câștigă din toate astea? Bani de buzunar! Ar vinde totul la prețuri mai mari dacă ar fi un producător privat!
Sânziana oftează grea. Poate că avea ceva dreptate, dar asta nu rezolva problema.
Ce propui? Nu putem susține o bonă cu apetitul ei, iar eu nu pot să renunț la muncă. Nu cerem bani, ci ajutor practic. Mama ta e adultă și, cu toate că e pricepută, va găsi o cale. Andrei, însă, nu poate să se descurce singur. În final, mama ta a spus: Îngrijiți-vă de el voi. Să urmăm sfatul ei.
A urmat o discuție lungă și grea. Ionuț vorbea despre datorii, Sânziana despre sentimentul de vinovăție și manipularea mamei sale. Războiul dintre dragostea orbecă a fiului și realitatea financiară a ieșit în favoarea celei din urmă.
Ionuț își asumă curajul să îi comunice mamei sale modificările în bugetul familial. Tereza reacționează negativ, acuzând Sânziana de toate păcatele și strigând că nora îi fură ultimul fir de pâine de la fiul său. Totuși, Ionuț nu cedează și își apără interesele lui Andrei.
Mamă, nu ne-ai lăsat altă alegere spune el la final.
Între timp, Sânziana nu stă deoparte. În grupul de părinți de pe WhatsApp întâlnește pe Ana, mama unui coleg de clasă al lui Andrei. Ana locuiește lângă școală, este în concediu de maternitate cu al doilea copil și acceptă cu plăcere să ia în grijă pe cei doi băieți după ore, să le pregătească prânzul și să-i supravegheze până seara, contra o sumă modestă.
Un lună trece. Ana își îndeplinește cu rigurozitate sarcinile. De fiecare dată, Sânziana îl primește pe Andrei bine hrănit și fericit. Copiii se înțeleg, se joacă și se uită la desene animate împreună. Bugetul familial se echilibrează ușor:, după cum se dovedește, Tereza Ionescu îi costa mult mai mult decât bonă.
Desigur, la început, Tereza era supărată și încerca să obțină milă, dar nu a reușit să provoace reacția dorită și s-a liniștit. Interesul ei pentru nepoțel a scăzut și ea a găsit și ea locul în noul echilibru.
Timpul a pus totul la punct. Poate că la un moment Sânziana și Ionuț au simțit că se înfășoară prea mult pe umeri, dar au făcut asta din dragoste. În cele din urmă, au învățat să spună nu și să direcționeze resursele acolo unde erau cu adevărat necesare în siguranța și fericirea propriului lor copil. Pentru că au născut pentru ei înșiși și nu a mai rămas nimeni să se ocupe de Andrei în locul lor.
