Știi, Doina, clienții nu vin prea mulți în ultima vreme, Ana își freacă nasul, sprijininduse pe spătarul scaunului din cafeneaua de pe Calea Victoriei. Poate că am greșit să renunț la birou?
Atunci revino, Doina amestecă neîndemânat cappuccinoul. Acolo te primesc cu brațele deschise.
Ana oftă și înclina capul.
Hai să fim serioase. Mai bine sunt singură decât să fiu sub ochii vigilenți ai șefilor. Trebuie doar să mă fac remarcată.
În ultimele șase luni a investit toată energia în dezvoltarea studioului foto. A creat un portofoliu, a deschis o pagină de Facebook și Instagram, posta regulat lucrări. Clienții apăreau, dar intermitent. O săptămână era plină de ședințe, săptămâna următoare era tăcere, iar în buzunare mai curgea singura briză a speranței. Ana știa că-i nevoie de timp, răbdare și multă muncă.
Doina lucra ca și consultantă întrun mare magazin de electronice, Altex. Încântătoare, cu zâmbetul ușor și talentul de a vorbi despre orice, reușea să se înțeleagă cu fiecare client. Când discuția trecea la sărbători de familie sau la evenimente viitoare, lăsa întâmplător să iasă la iveală că are o prietenă fotografă. De câteva ori, datorită asta, Ana primi comenzi nu erau mari, dar erau totuși binevenite.
Apropo, îți mai aduci aminte de cuplul cu copilul pe care lavem săptămâna trecută? Doina sorbi din cafea și încruntă ochii. Eu iam trimis la tine pentru o ședință de copii.
Da, da, Ana încuviință. Mulțumesc, de fapt. Eram foarte impresionaţi de micuţ, era adorabil.
Nu mulțumi, Doina flutură mâna. Dar, din punct de vedere corect, ar fi trebuit să-mi dai un comision.
Ana rămase cu cana la jumătatea gurii.
Ce?
Evident, Doina ridică din umeri. Eu aduc clienții, tu faci pozele. Deci, suntem parteneri.
Ana o privea pe prietenă, încercând să înțeleagă dacă glumește. Apoi izbucni în râs.
Uneori umorul tău mă sperie.
Lasă, zâmbi Doina. Doar îmi varsam gândurile pe masă.
Discuţia se mută pe seriale, cunoștințe comune și planuri de weekend. Ana uită repede remarca ciudată a prietenei. Probabil Doina făcuse o glumă ratată.
Lunile se succed cu ședințe. Ana fotografia familii în parcuri, zile de naștere în săli de joacă, portrete corporative pentru CVuri. Posta anunțuri pe siteuri locale, a negociat colaborări cu organizatori de evenimente și a cerut clienţilor să lase recenzii. Baza de clienţi creştea încet, dar sigur.
Doina continua să menționeze contribuţia ei. Uneori aruncă : Fără mine nai fi avut nicio lucrare, alteori cu o dăruire simulată: Țiam adus atâția oameni și nici măcar nu mă recompensezi. Ana ștergea cu mâna. Prietena iubea să-și înfrumusețeze rolul în succesul altora era doar o trăsătură a caracterului ei. Și, întradevăr, puțini clienţi au venit prin recomandarea lui Doina. Dar și fără ea Ana ar fi reușit.
Întro zi, Ana alerga la apartamentul lui Doina. Aceasta arăta palidă, cu cearcăne adânci. În timp ce sorbea ceai, spuse brusc:
Băgată, nu mai pot.
Ce sa întâmplat? Ana ridică privirea de pe telefon, unde retușa fotografii.
Demisionez, Doina își freacă faţa cu palmele. Mau săturat de acest magazin. Clienţii sunt mereu nemulțumiţi, șefii mă apasă, programul nu are sfârşit. Sunt obosită.
Serios? Ana lăsă telefonul jos. Cum te vei descurca de acum?
Nu ştiu, Doina ridică din umeri. O să mă odihnesc puțin, apoi mă gândesc la altceva. Poate găsesc un birou decent sau mă reorientez complet.
Decizie curajoasă, Ana încuviință. Dacă ești sigură, îţi urez noroc.
Săptămânile de după demisie le găseşte pe Doina în relaxare. Se întâlnea cu prietene, făcea cumpărături, posta pe Instagram poze cu texte de genul odihnă binemeritată și în sfârșit trăiesc pentru mine. Nu-şi încărca CVul pe siteuri de recrutare și nu a mers la interviuri. Când Ana o întreba despre căutarea unui job, răspundea vag: Mă uit pe la ceva, nu e nimic interesant, nu mă grăbesc.
După o lună tonul sa schimbat. Doina începea să se plângă:
Creditele acelea blestemate, arunca cu furie în telefon. De trei ori ma sunat banca să-mi reamintească întârzierea.
Nu ai încercat să găseşti un loc, chiar și temporar? sugeră Ana cu prudenţă. Cât timp cauţi ceva mai bun, poţi să-ţi umpli puţin portofoliul.
Unde să mă angajez, Doina încruntă. Sau nu plătesc, sau cerinţele sunt astronomice. Nu vreau să accept orice, am experienţă şi studii.
Ana stă în tăcere. Nu avea chef să se certe, ştiind că Doina va găsi tot timpul o scuză. Prietena părea să aştepte un miracol: fie o ofertă perfectă, fie bani ce apar din senin.
Între timp, Ana avea muncă din belşug. Realizase o nuntă fastuoasă. Mirele şi mireasa erau clienţi agreabili, mulţumiţi, cu o listă lungă de cadre obligatorii. Ziua a cuprins pregătirile, ceremonia și balul. Ana se întorsese acasă epuizată, dar fericită. Editarea fotografiilor a durat câteva zile, iar cuplul a solicitat și un scurt montaj video. Plata a fost corectă, acoperind cheltuielile pentru următoarea lună.
În acea seară telefonul a vibrat. Era Doina.
Salut, vocea ei sonoră suna oficial. Trebuie să vorbim.
Despre ce? Ana continua să retușeze o altă sesiune.
Nunta la care ai fotografiat săptămâna trecută, nu?
Da, am fotografiat. Ce sa întâmplat?
Ei bine, mireasa a cumpărat în magazinul nostru un televizor de cinci luni în urmă, iar eu iam vorbit despre tine atunci.
Ana încruntă. Mireasa o găsise pe Instagram, citind recenzii şi portofoliu.
Doina, a găsit profilul meu pe reţele.
Exact, Doina făcu un murmur iritat. Eu iam spus de tine, a reţinut şi a venit la mine. Deci, sunt parte din afacerea ta. Transferă-mi zece mii de lei.
Ana rămase fără cuvinte.
Glumeşti?
Nu, nu glumeam. Îţi am dat o mână de ajutor, acum vreau partea mea.
Doina, eşti nebună? încercă să rămână calmă. Am menţionat numele meu o dată sau de două ori în discuţii. Asta nu înseamnă că eşti partener de afaceri.
Înseamnă, Doina îşi încruntă sprâncenele. Fără recomandarea mea nu ţiar fi găsit niciodată acea mireasă.
Fără mine ar fi găsit alt fotograf, începu să se înfurie Ana. Venitul meu depinde de munca, de talentul şi de efortul meu. Tu nu ai nicio legătură cu asta.
Ah, așa? tonul Doinei deveni rece. Deci, acum nu mai contez? Când nuaveam destui clienţi, mă plângeai. Când ţiam trimis oameni, erai recunoscătoare. Şi acum, când banii sau scurs, devii inutilă?
E o prostie totală, Ana frecă tâmplele. Înţeleg că ai probleme financiare, dar nu e motiv să-mi ceri bani pentru un serviciu inexistent. Te-ai demisionat, nu vrei să cauţi muncă, iar acum încerci să cauţi bani la mine.
O adevărată prietenă ar fi ajutat, Doina îşi înălţă glasul, rănită. Nu cer să mă susţii, doar să primesc ce mi se cuvine.
Nu ai câştigat nimic, replică Ana abrupt. Ai menţionat numele meu în conversaţii, nu ai făcut muncă. E o simplă prietenie, nu un angajament.
Eşti lacomă, Doina se amuză răutăcios. Credeam că eşti altă persoană, dar eşti ca toţi ceilalţi. Primeşti bani şi uiţi de cei care teau ajutat.
Ajutor? se înălță Ana, iritată. De două ori ai spus că ai o prietenă fotografă. Asta e tot ce ai făcut. Eu am investit timp, bani, echipament, am lucrat până în trei dimineaţa. Tu ce-ai făcut? Te-ai dat pe canapea şi ai urmărit seriale.
Crezi că eşti atât de de succes? Doina chicoti prin telefon. Fără mine nai fi ajuns nicăieri.
Ştii ce, Doina, Ana expiră lung. Mă sătura să ascult aceste scenarii. Rezolvă-ţi singură creditele. Găseşte un job, începe să câştigi, comportăte ca adultul. Nu cere de la alţii ce nu-ţi aparţine.
Nu mai ești prietena mea, strigă Doina şi închide apelul.
Ana rămâne cu telefonul în mână, încercând să absoarbă ce tocmai au auzit. Absurdul situaţiei era de netrecut: să ceri bani pentru că ai menţionat, odată, numele cuiva? Ce fel de șantaj? Ce manipulare? Sau pur și simplu o îndrăzneală ridicată la rang de artă?
Deschise messengerul şi blocă pe Doina. Şi pe reţelele sociale, adăugă numărul la lista neagră. Nu lăsă explicaţii, nici despărţiri ceremoniale. Pur şi simplu, o tăiere bruscă a acelui capitol din viaţa ei.
Ana se lăsă pe spătarul canapelei şi închise ochii. Câtă vreme a suportat acele insinuări, acele declaraţii stranii despre câştig comun? De câte ori a trecut pe lângă comentarii toxice, justificândule prin personalitatea lui Doina? Dar semnele roşii se arătau încă de la început trebuia doar să le recunoască.
Prietenii adevăraţi nu cer recompense pentru ajutor. Nu încearcă să inducă vina pentru a extrage bani. Nu se declară parteneri de afaceri fără o contribuţie reală. Ei se bucură de succesul tău, îţi sunt alături în eșecuri şi nu așteaptă în schimb o recompensă materială.
Ana deschise ochii şi privi ecranul laptopului, unde o fotografie netratată aștepta să fie editată. Trebuia să continue să lucreze, să-şi dezvolte studioul, să caute noi clienţi, să-şi perfecţioneze tehnica. Și, cel mai important, să se înconjoare de oameni ce nu măsoară prietenia în bani.
