Radu, am fetiță, 3500 de lei! anunță cu bucurie Gabi la telefon.
Stăteam sub ferestrele spitalului matern din Chișinău și îi făceam cu mâna soției, care ținea în brațe micuța.
Avem o fetiță. Eutată! Gabi, cum deneau zis băiat?
Pe fir se aplecă un murmur, apoi soția spuse încet:
Probabil sa greșit
M-am întors și am trecut pe lângă tați fericiți, care scriau declarații de dragoste pe trotuar și lăsau baloane colorate în sus în cer, lângă mașinile împodobite și rudele care se adunau în jur.
Visam mereu la un băiat, moștenitor, săracă de linie. În timp ce Gabi era însărcinată, îmi pictam în cap scenele viitorului: Noi alergăm cu mingea în curte, La pescuit, stăm la masă și îi aducem mamei prinse mari, iar seara ne adunăm toți la masă și povestim cum a fost ziua, iar lângă mine e copilul meu, mândria mea.
Gabi a avut greutăţi să rămână însărcinată; am mers la consultații la un medic renumit, un adevărat lumină a științei, și abia după cinci ani mia dat vestea cea bună.
Răzvan, serios?!
Am auzit din spate, mam întors și era Pasha, colegul meu de la facultate.
Cemai, de când nu neam văzut?
Am venit la mamă, am prins o răciță, am nevoie de odihnă. Tatăl e plecat de cinci ani, rămân singură. Tu cum e?
Tocmai ies din spital, soția a născut, o fetiță.
Felicitări! De ce nu pari fericit?
Zâmbi și răspunde:
Așa e
S-a uitat în jur, a văzut o cafenea la câțiva pași și ne-a invitat să intrăm să stăm de vorbă.
Așteptai un băiat, nu? Toţi ne dorim moștenitori, e firește. Cândva și eu mă pregăteam să fiu tată de băiat, dar soția a adus o fetiță.
Cum îți sta la tine? Au venit și alții cu tine?
Pasha a coborât privirea și a tăcut, apoi ma privi cu o tristeţe adâncă, ca şi cum ar fi strâns pe ramuri totă singurătatea lumii.
Sunt singur, nu mai am familie. Radu, discuţia nu e potrivită, tu ai bucurii.
Ce sa întâmplat?
Un accident nu vreau să îmi amintesc. Am rămas singur de un an, mă gândesc să mă mut la mamă, să găsesc un loc de muncă și să repar apartamentul.
Am stat o vreme vorbind despre anii studenţesc, prieteni comuni, planuri de viitor. Iam lăsat telefonul și iam spus că mă poate suna oricând, zi sau noapte.
A doua dimineaţă am alergat spre ferestrele spitalului cu un buchet uriaș de trandafiri roșii și un șir de baloane de săpun în mână.
Gabi! am strigat când am auzit vocea ei la telefon.
Iartă-mă! Sunt atât de fericită de fetiţa noastră! Cum arată?
Ca tine, Radu, așa de mare!
Serios? Mâine mam comportat ca
Nu mai vorbi, înţeleg totul
Ma întrerupse soţia:
Radu, fetiţa e sănătoasă, liniștită, mănâncă și doarme, iar în somn zâmbește. Vom fi scoşi în curând, o vei vedea cu ochii tăi.
P.S. Nu am mai reuşit să avem alţi copii; naşterea a fost grea și a afectat sănătatea lui Gabi. Douăzeci de ani au trecut, fetiţa a crescut frumoasă și deșteaptă, o iubim și ne mândrim cu ea, iar Pasha a devenit naşul ei. Îi mulţumesc încă azi pentru acea discuţie care mia deschis ochii și, mai ales, ma învăţă să preţui şi să iubesc pe toţi cei care sunt alături de mine.
