Am prins discuția dintre soțul meu și prietenul lui și am înțeles de ce s-a căsătorit cu mine.
Cât de mult poţi să-mi încurci pieptul, Ancuțo? Scuze că sună aspru, dar îmi pierd răbdarea! E un fel de șef de treabă! Știi ce înseamnă? Cătălin îşi pasează prin livingul spațios, ajustânduși mereu bretonul perfect aranjat. Vasile ne dă șansa să intrăm în cotă la faza de fundație. Întrun an apartamentele vor costa de două ori mai mult! Investim zece milioane de lei și scoatem douăzeci!
Ancuța se așază în fotoliul adânc, ținând în mâini ceaiul rece. Îşi dorește să închidă ochii și să asculte tăcerea, dar Cătălin nu îi mai permite luxul asta de două săptămâni.
Cătălina, zece milioane sunt toate rezervele mele. E perna de siguranță a firmei. Dacă ceva nu merge, nu voi avea cu ce să plătesc salariile și să cumpăr material. Știi cum e: sezonul uniformelor de școală e aproape, apoi petrecerile de Crăciun
Din nou cu hârtia ta! Cătălin ridică din sprâncene. Ancuțo, eşti o femeie de afaceri, dar gândeşti ca o croitoreasă. Atelierul tău nu va dispărea. O ocazie ca asta nu apare de douăzeci de ani. Vasile e cel mai bun prieten al meu, nu ar arunca niciun biet pe lângă. El însuși pune bani.
Ancuța oftează. Îl iubeşte pe Cătălin: energia lui tânără, ochii sclipitori, felul în care vorbeşte frumos şi dăruieşte atenție. Sa întâlnit cu el acum trei ani, atunci avea patruzecicinci de ani, el douăzecișapte. Ea, proprietara lanțului de ateliere şi a unei mici fabrici de confecţii, era obișnuită să poarte totul singură. Primul ei soţ a plecat pentru o tânără, lăsând-o cu un adolescent şi o grămadă de datorii. A scăpat, a construit afacerea şi a crescut fiul. Când a apărut Cătălin galant, hazliu, fără să-i ceară să fie doamna de fier sa topit.
El vinde în construcţii, nu a ajuns la stele, dar Ancuței nu-i păsa. Ia contează că îi aduce cina caldă de la serviciu, flori fără motiv și vacanțe la mare.
Totuşi, în ultima vreme proiectele lui devin tot mai imposante. Îţi vrea mașină scumpă să te potrivească cu statutul unui antreprenor, apoi investiţi în criptomonedă. Acum vorbeşte de construcţie.
Cătălin, lasă-mă să mă gândesc, bine? Trebuie să verific actele, să vorbesc cu avocatul.
Cu care avocat? Cu bătrânul tău Boris Ignat? Trăieşte în secolul trecut! El îţi va spune să pui banii sub saltea. Ancuțo, trebuie să decizi repede. Mâine e ultima zi să luăm prețul ăsta. Vasile ține deja rezervarea.
Cătălin se apleacă, se aţază pe genunchii ei și îi strânge mâinile. Palmele îi sunt calde.
Ancuțo, crede-mă. Fac asta pentru noi. Vreau să trăim mai bine, să nu lucrezi toată ziua, să te odihneşti. Să ne construim o casă, să călătorim. Pentru viitorul nostru.
Ea priveşte ochii căprui, plini de speranță. Vrea să creadă că îi pasă cu adevărat, nu că vrea banii uşor.
Bine, zic eu. Mâine dimineaţă merg la bancă. Dar am nevoie de timp să fac transferul.
Eşti cea mai bună! Cătălin sare în picioare, o ia în braţe şi o roteşte prin cameră, în ciuda protestului ei. Vei vedea, vom deveni milionari! Voi suna pe Vasile acum!
A doua zi, Ancuța merge la bancă, nu să scoată bani, ci să verifice conturile. Vocea interioară, aceea care ia spus odată să nu semneze cu un furnizor nesigur, îi șoptește: Nu te grăbi.
Ziua e haotică: maşina de cusut se strică în atelier, apoi vine fiscalitatea cu o verificare planificată. Ancuța se învârte ca un şobolan în roată, semnează acte, calmează croitoreasa. Seara capul îi bate ca un ciocan.
Îşi propune să plece acasă devreme, fără să intre în birou pentru laptop. Vrea un duș fierbinte și o pată.
Ajungând la bloc, vede un jeep negru la intrare. Probabil vecinii au oaspeţi, gândește, parcat maşina.
În apartament e liniște. Deschide ușa cu cheia. Din living se aud șoapte și clinchet de pahare.
Ciudat, Cătălin nu a zis că vor fi oaspeţi, îşi trece prin minte. Vrea să strige Am ajuns!, dar ceva o oprește. Tonul discuţiei e nefiresc, prea zgomotos, prea relaxat.
Îşi scoate pantofii, păşeşte pe vârfuri pe hol. Uşa spre living e întredeschisă.
Frate, lai convins pe ea să vină? răsună o râsă zgomotoasă. Ancuța recunoaște vocea lui Vasile, prietenuldeafaceri.
Exact! răspunde Cătălin cu un ton arogant, nicăieri din stilul său obișnuit. Țiam spus, cheia e să fim subtili. Un pic de laude, un pic de promisiuni, și clientul e gata. Mâine transferă banii.
Ancuța se sprijină de perete, inima îi bate în gât.
Zece milioane? întreabă Vasile.
Zece. A zis că va curăţa tot. Bătrâna. Crede că vom construi un complex de lux.
Complexul va rămâne în visuri, chicotește Vasile. Ea nu va bănui nimic, nu e fată de bancher. Îi dau un contract de împrumut pe o firmă de o zi și o semnează. E îndrăgostită de tine ca de un zeu. Cătălin, Cătălin. Mură.
Se aude turnarea unui lichid.
Pentru talentul tău actoricesc! exclamă Vasile. Ce te deranjează? E tot o femeie frumoasă, are grijă de casă.
Frumoasă scoate Cătălin din piept. Dar veziși gâtul, mâinile. Oricât ar pune cremă, pielea e încă groasă. Eu, dimineața, mă așez în pat ca la muncă. Închid ochii și mă gândesc la Svetlana. De fapt, Svetlana îşi face bagajele. Când banii vin, zburăm la Bali. Eu îi zic lui Ancuța că merg la șantier, iar eu dispar. Că dacă merge la poliție, nulo să găsească pe Nimic.
Ești dur, spune Vasile, admirândul. Dacă o prinzi la curent?
Nu o va prinzi. E mândră, nuși va da seama că a fost păcălită. Contractul de împrumut e real, doar firma e falimentată. Riscul e al afacerii, draga mea. Nu are noroc.
Ancuța alunecă pe pereţi, picioarele se întămpără. Un fior rece îi cuprinde braţele, ca şi cum sângele ar fi înlocuit cu apă îngheţată. Bătrâna, cum lucrezi?, Svetlana, complex. Fiecare cuvânt al lui Cătălin, de ieri sărutător, pătrunde ca un cuţit în minte. Trei ani trăieşte în iluzie, crede că fericirea e grea, când de fapt e doar un plan de afaceri, o investiţie pe termen lung cu finalul de pierdere totală.
Vrea să se arunce în camera, să răstoarne masa, să îi smulgă faţa, să zgârie zâmbetul său arogant şi să strige până sparg geamurile. Dar nu se mişcă. Ani de gestionare a afacerii, de confruntări cu bande din anii 90 și cu funcţionari din anii 2000 iau forjat un nucleu de oţel. Histeria e un cadou pentru dușmani; hăţiind slăbiciunea, nuo are.
Cu respiraţia controlată, se ridică, ia pantofii în mână şi, la fel de tăcută cum intrase, iese din apartament. Pe scară a sunat liftul, a coborât la parter, a urcat în maşină. Mâinile tremurau pe volan, dar mintea era de o claritate înfricoșătoare.
Bali, Svetlana, firmă de o zi gândește, privind prin ferestrele apartamentului unde două vulturi îşi împart pielea ei.
Porneşte motorul și nu merge la mamă să plângă, nici la prietenă. Merge la birou. În seif aşteaptă pașaportul, actele firmei și ştampila.
Se întoarce acasă în două ore, cu pachete din restaurant și o sticlă de coniac scump. Deschide ușa zgomotos, scapă cheile, aruncă pachetele pe podea.
Cătălin! Am ajuns! strigă de la prag, vocea ei vibra de bucurie.
Din living apare capul lui Cătălin, cu zâmbet forțat, ochii trădând o ușoară teamă.
Ancuțo! Eşti devreme. Avem o ședință cu Vasile, am sărbătorit decizia ta înțeleaptă.
Ancuța pășeşte în living, radiantă.
Bună, Vasile, salut! Ce bine că sunteţi aici. Tocmai am adus ceva bun, să sărbătorim!
Vasile, bărbatul cu ochi curioși, se ridică.
Doamna Ancuța, onoare! Mă bucur să fiţi cu noi. Cătălin a zis că aţi acceptat? Corect. Banii mari le plac celor hotărâţi.
Da, am gândit totul, Ancuța aşază pe masă tăvi cu mâncare. E timpul să nu mai stăm pe loc. Cătălin mia deschis ochii.
Se apropie de soţ şi îl sărută pe obraz. El se relaxează.
Eşti o geniu, mormăie el, strângândui talia. Ştiam că mă vei susţine.
Desigur, dragă. Mâine dimineaţă mergem la bancă. Am comandat numerar, e mai sigur decât transferuri, comisioane şi altele. Retrag totul şi îl dăm lui Vasile pe hârtie.
Ochii lui Vasile sclipesc de lăcomie.
Numerar, perfect! E pe stilul nostru. Respect.
Seara trece ca o ceață. Ancuța zâmbeşte, toarnă coniac bărbaţilor, ascultă toasturile pentru viitor luminos. Priveşte la Cătălin și se miră cum nu a văzut niciodată această falsă căldură. Dragostea e orbilă, trădarea e ochelari cu lentile de cristal spart.
După ce Vasile pleacă sâcâind şi murmurând ceva, Cătălin o îmbrăţiă.
Hai să ne culcăm? Mâine e zi importantă.
Da, dragă. Du-te la duș, eu fac ordine la masă.
În pat, lângă bărbatul ce plănuia să o ruineze, Ancuța nu adoarme. Ascultă respiraţia lui uniformă și, în gând, îşi spune că sfârșitul relaţiei a început când a auzit râsul lui din hol. Îşi ia rămasbun de la încrederea trădată.
Dimineaţa îl trezeşte cu sărut.
Hai, milionarule! Banii ne aşteaptă.
Cătălin se ridică plin de energie, îşi pune costumul cel mai bun și miroase a parfum de succes.
Sunt gata! Ancuțo, ai pașaportul?
Desigur. Totul e pregătit.
Pleacă spre bancă. Pe drum Cătălin vorbeşte fără oprire, descriind casa pe care o vor construi. Ancuța dă din cap și priveşte pe fereastră.
La bancă îi conduc întro sală VIP. Managerul, prietenă a Ancuței, aduce pachete de bani. Zece milioane de lei, împachetate în cinci plicuri groase.
Cătălin priveşte banii ca un copil fascinat, mâinile i se întind spre masă.
Începem formalitățile? întreabă managerul.
Da, răspunde Ancuța. Continuaţi.
Ea semnează ordinul de plată. Banii sar în geanta ei.
Hai, să mergem la biroul lui Vasile! grăbeştese Cătălin când ies pe stradă. El aşteaptă notarul.
Stai, Cătălin, opreștese Ancuța lângă maşina ei. Am o surpriză pentru tine.
Surpriză? Ce fel? zice el, sărind din picioare. Ancuțo, nu avem timp!
E rapid. Urcă în maşină.
Deschide portbagajul, scoate un portofel sport mare și îl aşează pe asfalt în faţa lui.
Ce e asta? se uită mirat Cătălin la valiza imensă. Mergem pe Bali? Acum?
Ancuța chicotește, cu vocea rece.
Nu, nu. Tu unde te duci? La Svetlana? Sau direct la mama?
Faţa lui Cătălin se stinge, devine palidă.
Ancuțo, ceva? Ce Svetlana? Ceaţi în minte?
La cea cu care planuiai să ieşi la Bali cu banii mei. Am auzit tot ce spui, ieri, când am venit devreme.
Cătălin încearcă să vorbească, dar rămâne mut, ca un pește scos pe mal.
Am auzit tot. Bătrână şi firma de o zi. Cum mă trădezi.
Cătălin, asta nua fost glumă! Suntem doar… am fost preaAncuța închide portiera, pornește spre birou cu valiza plină de dovezi și, în timp ce motorul se pierde în amurg, știe că a pus capăt unui joc periculos și că viitorul ei acum aparține doar ei.
