ÎNGERUL DE PLUȘ
Salut, fostul meu soţ! Probabil nu vei citi niciodată această scrisoare, şi nici nu ar conta. Totul a fost spus de multă vreme; odată cu trecerea anilor, priveşti cu alte ochi amintirile tinereţii.
Au trecut douăzeci de ani de când am încheiat oficial căsătoria. Îmi aduc aminte clar de ziua aceea la tribunalul din Chișinău, când judecătorul ne-a îndemnat să nu luăm o decizie grabită (avem o fetiță de paisprezece ani). Eu am fost hotărâtă: Grăbiţi-vă să ne despărţiţi! Tu ai rămas tăcut, parcă nici acceptând, nici respingând propunerea.
De atunci, familia a încetat să mai existe. Vieţile noastre au curgând în paralel, ne-am devenit străini şi nu mai am vorbit. De ce? Pentru că nu mai aveam nimic comun. Aşteaptă un moment! Fica noastră, Mărioara, se întreba: de ce nu mai sunt tata şi mama împreună? Nu am avut nici un conflict, nici o ceartă, trăiam veseli, în fericire.
Tu nu mi-ai mărturisit niciodată dragostea în cuvinte, şi nu era nevoie. Dragostea se citea în ochii şi în faptele tale. Mereu aduceai cadouri neobișnuite, suveniruri cu un înţeles profund. Îmi amintesc de Anul Nou, când ai agățat pe pom un înger de pluș (de unde l-ai cumpărat?) şi, la bătaia clopoţilor, ai strigat: Să fie acest îngerul simbol al iubirii noastre! De atunci, figurina a stat deasupra uşii de la intrare și, la fiecare sărbătoare, a zburat din nou pe brad, păzind fericirea noastră. Se pare că nu a reuşit să ne protejeze
Am căzut nebună în dragoste! Pasiunea mea era ca un uragan, o flacără neagră ce torţea tot ce întâlnea. A fost o vrăjă diavolească! Alegerea mea era căsătorit, cu două fete. Eu şi el am trecut peste toate barierele, iar familia lui, soţia lui şi copiii mei au suferit enorm. Noi, învăluiţi în păcat, nu vedeam nimic în afară de pasiune.
Iluminarea a venit la jumătate de an de haos. Doamne, suntem atât de diferiţi! mă întrebam. Ce am făcut? În fiecare noapte visa acelaşi vis: încercam să pătrund în casa mea, dar era înconjurată de noroi lipicios, impenetrabil. Mă afundam în el, iar casa se depărta tot mai mult de mine. Când reuşeam să mă desprind din acea mlaştină a păcatului, îţi vedeam jumătatea, cu o altă familie. Înţeleg fără să judec. Toţi dorim iubire, stabilitate şi linişte. De atunci multă apă a curgător.
Tinereţe, fetiță, nepoată acestea sunt singurele lucruri pe care le avem în comun, Ionuț. Sufletele noastre au drumuri diferite. Se apropie încă un An Nou Îngerul de pluș îl voi agăța din nou pe brad. L-a păstrat bine, doar aripile i s-au desprins.
În final, am învăţat că iubirea nu poate fi legată de possessionări sau păcate, ci de respect şi recunoştinţă pentru drumul pe care fiecare îl parcurge. Viaţa ne învaţă să preţuim adevăratele legături şi să lăsăm în urmă umbrele care ne apasă.
