În această lună banii au dispărut la fel de repede ca fumul, spunea Mihăiță în timp ce își strângea pantofii, sprijininduse de un scaun în hol.
Anca a încuviințat, continuând să șteargă praful de pe oglindă. Mihăiță a pus pe rotativ o vinilă cunoscută.
Trebuie să reducem cheltuielile. Și tu ar trebui să te gândești să nu mai ajuţi familia.
Mâna cu cârpă s-a oprit în aer. Anca sa întors încet spre soţ.
Serios? Asta e tot ce vrei să tai?
Mihăiță a tras nasturele hainei, fără să ridice privirea.
Ce altceva?
Ușa sa închis cu un mic scârțâit.
Mihăiță a plecat așa, ca și cum ar fi deschis o ușă spre o altă lume. Un val de furie, cald și greu, ia înălțat pieptul. Anca a aruncat cârpa în găleată și sa strecurat în sufragerie.
Bobi, marele labrador al lui Mihăiță, zăcea în colț pe o pernă cât o pătuț de copil. Câinele a deschis un ochi, și-a mișcat leneș coada și a adormit din nou. Anca îl privea și mânia creştea cu fiecare secundă.
Cinci ani de căsnicie Cinci ani de buget comun, când nimeni nu-și număra cheltuielile celuilalt. Salariile lor erau cam egale ea contabilă la o firmă mare, el manager de vânzări. Întotdeauna ajungea atât pentru trai, cât și pentru plăceri.
Mihăiță nu economiza la pasiunile lui. Escalada de două ori pe săptămână cu antrenor personal 2500 lei. Box cu alt antrenor încă 1500 lei. Plus echipament, mereu în schimb. Plus Bobi hrană premium, vizite la veterinar, toaletare, jucării pe care le sfârșea în două zile. În total, cel puțin 5000 lei pe lună.
Și ea? Ajuta mama cu medicamente pensia ei era mică, iar pilulele pentru tensiune scumpe. Sora Nicoleta, cu mica Mădălina de la tatăl ei plecat anul trecut, aloca puține alocații. 3500, maxim 4000 lei pe lună. Plus abonament la sala de sport 2000 lei pe an, niște sume de glumă.
În trecut funcționa așa. Fiecare cheltuia pe ce credea că e important. Dar anul trecut au luat un credit ipotecar pentru un apartament cu două camere întrun bloc nou. Anul acesta vânzările lui Mihăiță au scăzut, bonusurile au fost tăiate. Și ei au avut reducere de bonusuri. Încă reușeau să plătească creditul, dar vacanțele la mare sau telefoanele noi nu mai erau pe listă.
Acum o lună, Anca a sugerat timid să reducă un pic cheltuielile personale. Mihăiță sa ofensat, sa făcut că ar fi un copil, dar a început să se gândească. Și acum a decis să taie doar cheltuielile ei.
Anca a luat telefonul, voia să sune la soră, dar a renunțat. Nu avea rost să se încurce și mai mult. Mai bine să se ocupe de curățenie munca fizică o liniștea mereu.
Două zile au trecut în tăcere tensionată. Mihăiță făcea ca nimic nu sa întâmplat. Anca adună furia ca un bulgăre de zăpadă, împingândula înainte.
În a treia seară, la cină, Mihăiță a ridicat din nou discuția.
Anca, te gândești la cheltuieli?
Furculița a ciocnit farfuria. Anca la privit pe soț.
De ce ar trebui să reducem doar cheltuielile mele? Nu vrei să atingi escalada și alte pasiuni ale tale, așa?
Asta e altceva! a pus Mihăiță farfuria jos. Eu cheltui pe mine, deci e comun. Tu doar o scoţi la parte!
Comun? aproape că sa înghitat de furie. Ce legătură am eu cu escalada ta? Și pentru Bobi câţi bani pui pe lună, ţil-ai uitat?
E sănătatea mea! Iar Bobil e membru al familiei!
Iar mama mea și sora cu copilul nu sunt membri de familie?
Ei nu sunt familia noastră!
Anca sa sprijinit pe spătarul scaunului, mâinile pe piept.
Bine. O să fii fericit dacă încep să cheltui șaizecișapte de mii de lei pe lună la spa, cosmetică, masaje?
Mihăiță a sărit în sus, aproape că a răsturnat scaunul.
E sabotaj! Niciodată nu ai făcut așa! Spui asta doar din supărare! Am nevoie de sport, înțelegi? Nevoie!
Eu am nevoie să ajut rudele! Și încă cheltui mai puțin decât tine la tine!
E altceva!
Cum așa? a răspuns Anca, ridicânduse de la masă. Explică-mi de ce antrenorul tău de box e mai important decât nepoata mea, care are nevoie de manuale școlare!
Nu exagera! Cer doar să fim raționali cu banii!
Rațional înseamnă să cheltuie doar eu?
Stăteau pe părți opuse ale mesei, ca doi boxeri în ring. Bobi a început să latre, sa apropiat de stăpân și a lovit cu botul genunchiul.
Cheltuielile tale nu ne aduc niciun folos!
Și ale tale? Ce câștigă familia din urcările tale pe pereţi ca SpiderMan?
Mihăiță sa înroșit, sa întors și a plecat în dormitor, trântind ușa. Anca a rămas lângă masa cu cina ce se răcea.
Dimineața a sunat Nicoleta.
Anca, știu tot. Mihăiță ma sunat.
Ce? Când?
Ieri seară. A zis că trece prin dificultăţi, că nu vrea să-ţi ceară bani. Nicoleta, nu te certa din cauza noastră. Vom reuşi cumva.
Nico, nu e vorba de bani. E principiu. Vrea să plătesc creditul, mâncarea, hobbyurile lui și să-i hrănesc pe Bobi, iar familia mea să se descurce singură.
Poate vă împăcaţi, să găsiţi o cale?
Ce să negociem? Să devin slujitoare gratuită?
După discuţia cu sora, Anca a decis că nu poate continua așa.
Seara, abia Mihăiță a pus piciorul în hol, ea la întâmpinat.
De acum avem bugete separate.
Ce? Mihăiță nici măcar nuși descărcase haina. Anca, nu fi nebună!
Mă sătură să certăm. Fiecare va plăti jumătate din credit, utilităţi, mâncare. Restul banilor fiecare cum vrea.
E incorect! Mereu am avut bugetul comun!
A venit timpul să schimbăm.
Mihăiță a strigat, a arătat că distruge familia, că nu e corect. Dar Anca nu sa clintit. A doua zi a deschis un cont separat și a transferat salariul ei acolo.
Prima săptămână, Mihăiță sa ținut mândru. A doua a început să se plângă că trebuie să economisească. La mijlocul lunii banii iau lipsit a sărit două sesiuni de escaladă și ia cumpărat lui Bobi hrană ieftină.
Anca, poţi să te opreşti? a venit la ea când pregătea cina. Te comporţi ca un copil!
Mă compor ca adultul care își decide singur banii.
Dar suntem familie! Anca
Familie, da, dar nu înseamnă să-ţi dau din banii mei.
Mihăiță a scrâșnit din dinţi și a plecat.
A mai trecut o lună. Relaţia a scăzut tot mai mult. Nu mai vorbeau, dormeau în camere separate Mihăiță sa mutat pe canapea în sufragerie. Bobi se plimba neputincios între ei, gemând noaptea.
În ziua salariului, Mihăiță a declanșat o scenă.
Gata cu spectacolul! Hai să revenim la bugetul comun! Cum era înainte!
De ce? Anca îşi zugrăvea unghiile.
Nu am bani!
Redu cheltuielile.
Nu pot renunța la sport! E sănătatea mea!
Eu nu pot renunța la ajutorul familiei. Conştiinţa nu-mi permite.
Ce conştiinţă?! a strigat. Eşti doar egoistă! Gândeşti doar la tine!
Anca sa ridicat încet, ia privit în ochi.
Egoistă? Eu, care împart cu cei dragi? Tu, care te gândeşti doar la muşchii tăi, ești altruist?
Nu aduci nimic! Eşti inutilă! Poţi doar să transferi bani!
Și tu ce faci? Să escaladezi pereţi și să hrăneşti un câine?
De ce mă căsătoresc cu tine?
Anca sa întors spre dormitor, a scos o valiză și a început să-și împacheteze lucrurile. Mihăiță a rămas la uşă.
Ce faci?
Mă mut la soră. Mia săturat totul.
Anca, stai, să vorbim calm
Despre ce? Tu ai spus că sunt inutilă. De ce să am o soție inutilă?
A închis valiza și a trecut pe lângă Mihăiță, zgomotos. Bobi a lătrat trist.
La Nicoleta, în apartamentul cu o cameră, era aglomerat ea, Anca și mica Mădălina. Dar era linişte, nimeni nu cerea rapoarte despre cheltuieli. Nimeni nu o numea inutilă.
După o săptămână, Anca a depus cererea de divorț. Mihăiță a sunat, a scris, a venit la Nicoleta nu lau lăsat să intre. La implorat să revină, promis că va fi altfel. Dar Anca fusese hotărâtă.
Apartamentul a fost vândut repede cartier bun, renovare nouă. Au împărțit jumătate, la fel și mobila, electrocasnicele. Bobi a rămas cu Mihăiță.
Anca a luat în credit un mic apartament cu o cameră, întro casă veche, dar primitoare. Renovarea era minimă, dar nimeni nu-i mai scotea banii din portofel.
Prima lună, a dus mama la sanatoriu promişise de mult, nua reuşit să o facă. A cumpărat Nicoletei și Mădălinei un laptop nou pentru studii. Pentru ea abonament la un club sportiv cu piscină.
Seara, Anca savura ceaiul preferat. Pe telefon avea un mesaj necitit de la Mihăiță ceva despre cum a înţeles greşelile, că vrea să se schimbe. La șters, fără să răspundă.
Apartamentul mic era doar al ei. Banii erau doar ai ei. Acum îi putea cheltui cum credea de cuviinţă, fără să se uite la antrenamentele lui, la câine sau la ce alții consideră corect.
