-În responsabilitățile tale intră și curățenia biroului. Şi ce, că eşti contabil? Dacă nu-ţi place, renunţă la contract şi pleacă. Eşti nouă, aşa că trebuie să rezisti. Şi mulţumim că te-am angajat la un post decontat cu un salariu decent, chiar dacă nu ai experienţă!
Secretara, aşezânduse pe scaunul ei, o priveşte pe nouveniță cu un zâmbet triumfător. Îl va şterge pe bine curând, gândeşte.
Cât de des trebuie să cureţi? întreabă încet Ilinca.
Îţi explic tot! zâmbeşte secretara. Hai, îţi arăt biroul şi te prezint colegilor
Ilinca se abate ezitant de la femeia impunătoare. Secretara deschide ușa unei săli mari, împărţită în mici cabinete, în care fiecare îşi are locul.
Doamnelor, aceasta e Ilinca, noua colegă. Noi suntem echipa!
Zeci de priviri se îndreaptă spre Ilinca. Un tăcere apăsătoare umple aerul, iar ea, să nu pară prea speriată, zâmbeşte şi se salută. Fetele şoptesc încet.
Ce bine că a venit o nouă, că de mult nu sa curăţat aici spune una.
Desigur, e grozav, dar va sta lângă mine. Şi va trebui să ascult clickurile tastaturii, gemetele şi, poate, plânsul ei adaugă alta.
Bine, e momentul să ieşi din zona ta de confort spune a treia.
Până acum ascultam doar gemetele tale, acum vei ocupa locul nostru adaugă a patra.
Colegi, mai încet, vă rog? zâmbeşte secretara. Iată biroul tău, în colţ. Pe calculator găseşti dosarul Instrucţiuni şi sarcini. Citeşti, înveţi, memorezi. Vasilica roşcată, brutăria noastră, te va ajuta. Dacă ai întrebări, mergi direct la ea. Înţelegi?
Ilinca dă din cap. Secretara pleacă, iar fetele revin la ecrane. Vasilica roşcată aruncă o privire temeinică spre Ilinca.
Eşti ca sora mea mai mică, nouă zâmbeşte cu satisfacţie Vasilica. Aşa vei avea un avantaj în ochii mei. Nu face greşeli stupide, că altfel ne încurcăm Bine, Ilinca, începe să lucrezi. La prânz vin să-ţi răspund la întrebări. Dar acum nu mă deranja, de acord?
Ilinca se aşează în scaun, şchiopă la birou.
Un birou mic, cu tavă pentru hârtii, un pahar cu pixuri şi markere, monitor, covoraş pentru mouse, mouse, pe podea un coş de gunoi şi un ghiveci cu un aloe uscat, ruginit, cu frunze călite. Ilinca îşi aminteşte de bunica, care obișnuia să cultive aloestele şi să bea sucul din frunzele cărnoase.
Un fel de farmacie în ghiveci şopteşte încet Ilinca dar de ce nimeni nu-l îngrijeşte? Va dispărea curând.
Ilinca se așază mai confortabil şi priveşte din nou. Toţi lucrează intens, fiecare absorbit de treaba lui, nu au timp de ea. Degetele clatină tastaturile, calculatoarele foșnesc, pixurile zboară pe ciorne, iar din când în când se aude un suspin trist când cifrele nu se potrivesc.
Ilinca nu se simte prea bine. Abia a absolvit facultatea, fără experienţă, şi acum găseşte o poziţie bună pentru carieră. Firma oferă servicii de contabilitate, așa că va lucra cu clienţi diverşi şi va învăţa rapid. Salariul este foarte bun pentru o începătoare.
Aşteaptă nerăbdătoare pauza de prânz. Vasilica vine şi, patruzeci de minute, răspunde la toate întrebările ei.
Gata, sunt gata! Creierul îmi fierbe Hai să ne odihnim puţin spune Vasilica, sprijininduse pe spătar. Ah, uite palmă aia
E aloe, corectez Ilinca.
Aloe! Știu eu! chicoteşte Vasilica, înlăţând ochii a rămas de la Marea noastră protectoare a cifrelor, tabelor şi bilanţuri, Vira Palnai. O femeie superbă, specialistă de top. Ea a avut clienţi de temut Când apare numele ei în rapoarte, toţi contabilii plâng de emoţie. Din păcate, a ieşit la pensie, dar încă putem să-i cerem sfaturi.
Înlocuieşti pe ea? întreabă timid Ilinca.
Eu? Nu! Nu am atâta experienţă; ea are ani de muncă în spate Dar a plecat, că e prea bătrână să stea toată ziua. A ştiţi, organizăm un mic sărbătoresc, îi dăm cadouri, iar ea ne lasă aloe. Creşteţio, udaţio, fetelor, ne spune. De ce nel țineţi? răspunde Vasilica, pentru că nimeni nul veghează.
Ilinca priveşte cu milă tulpina încovoiată; planta are poate zece ani, poate mai mult. Câteva decenii a rezistat pe birou.
În aproape o lună, Ilinca vine două ori pe săptămână cu o oră înainte să curețe biroul, să spele podelele din încăperea unde stau fetele, zona de recepție unde stă secretara şi biroul directorului. E o muncă grea, dar salariul mare îi acoperă și sarcina de curăţătoare.
Încercă să impresioneze, să devină un specialist valoros, sperând că responsabilităţile suplimentare vor dispărea. Totuşi, este proaspătă absolventă, cu diplomă roşie, şi îi lipseşte practica cu clienţi reali. Munca este dificilă, dar nu se dă bătuţi.
Pe deasupra, o răceală de toamnă o loveşte. Capul îi torçe, gâtul arde. Nu reuşeşte să ajungă la farmacie înainte de a curăţa biroul. În pauză, sarcinile roşesc pe ecran, iar ea nu poate lucra.
Se uită cu speranţă la aloeul uscat, apoi rupe o frunză cărnoasă şi o pune în gură.
Mâncând încet, simte un uşor calm. După jumătate de oră se simte mai bine.
Serios? Ai terminat tot? întreabă Vasilica, privind documentele. Nu găsesc greşeli. Bine făcut, nouă!
Vasilica îi dă alte sarcini şi se aşează la locul ei. Ilinca nu observă că încă mai are muncă suplimentară. Uimită de eficienţa ei, o cheamă din nou pe Vasilica pentru verificare.
Cum ai reuşit să termini așa repede acele tabele? întreabă Vasilica.
Dacă luăm aceşti indicatori răspunde Ilinca, arătând formule necunoscute.
Vasilica o priveşte surprinsă, parcă ar fi învăţat de la un profesor particular. Ai avut un mentor?, se întreabă.
Eşti grozavă spune Vasilica. Am o sarcină grea pentru tine, de la dimineaţă lucrez la ea. Poate reuşeşţi.
Vasilica crede că Ilinca va da greş. Ilinca, luând sarcina, începe să o studieze. Gâtul îi curge iar, iar ea rupe încă o bucată de aloe.
Vasilica, am terminat. Verifică! spune cu încredere, spre sfârşitul zilei.
Fetele se ridică de la birouri. Cum ai făcut așa? strigă Vasilica, smulgând mouseul din mâinile Ilincăi şi răsfoind tabelul cu ochii mari.
Cum ai reuşit? întreabă Vasilica, furioasă.
Eu sunt specialist, tu eşti specialistă, şi eu sunt tânăr specialist răspunde Ilinca, cu ton provocator.
În acel moment intră secretara.
Fetelor, mâine vine Vira Palnai. Are întâlniri cu directorul şi a promis să ne viziteze. Dacă aveţi întrebări, pregătiţile.
Pregătiţi întrebările şuieră Vasilica, privind spre Ilinca.
Ilinca nu ştie ce să întrebe. Simte că ştie tot, dar creierul îi dă răspunsuri la subiect. Se uită în jur: fetele scriu pe hârtie, murmurează, se ceartă pentru a atrage atenţia Virei.
Dimineaţa următoare fetele, conduse de Vasilica, discută şi se pregătesc pentru întâlnire. Ilinca termină sarcinile urgente, apoi, mestecând din aloe, continuă să lucreze. Este atât de absorbită, încât nu observă că oaspeţi specială intră.
Aceasta e noua voastră colegă? întreabă Ilinca, surprinsă.
Bună ziua răspunde o tânără, încercând să înghită un alt frunză de aloe.
Vira Palnai, o bătrână zveltă cu un coc strâns, îşi dă jos ochelarii de pe nas și îi cercetează pe Ilinca, monitorul şi ghiveciul neîngrijit.
Scuzaţi, nu am pregătit întrebări. Am avut multe de lucru
Bine. Nu vin să dau sfaturi, că sunt la pensie. Nu vom avea un masterclass. Întrebările voastre nu-mi trebuie. Putem doar să vorbim
În pauza de prânz, Ilinca mergă la cantină să mănânce. Când se aşează, Vira o cheamă.
Hai să luăm masa împreună. Cum îţi merge? Am observat ce ai făcut azi. Foarte bine. Eşti inteligentă. Ai experiență?
Nu lucrez de o lună Îmi place contabilitatea, învăţ din ce în ce mai bine spune Ilinca.
Te uiţi la aloe, nu? Îţi place să mesteci? râde Vira.
Gâtul mă doare. Am încercat apoi mam simţit mai bine.
Şi treaba a început să iasă din drum, nu? Ce plantă minunată! Parcă e magică.
Magică? se încruntă Ilinca.
Întradevăr, acel sărit în productivitate a venit în ziua în care a savurat suc de aloe. Vira chicoteşte:
Dopaj, nu? Mă bucur că ţia fost de folos. Dacă fetele ar fi fost mai rapide, ar fi avut un remediu excelent în mâini.
Nu înţeleg la ce vă referiţi întreabă Ilinca.
Nu ştii legenda despre secolul din aloe? Un vrăjitor, doctor, a murit în deşert, flămând. Pe drum a găsit un copac cu frunze cărnoase şi a băut din sucul său. A refăcut sănătatea, sa întors la sat şi a învăţat pe alţii. A pus câteva muguri în satul său, iar planta a devenit legendă.
Deci nue vorba de contabilitate? şopteşte Ilinca.
Ştiu, dar aţi aplicat acelaşi principiu. În loc de vrăjitor, e un contabil, în loc de deşert, e pensia. Când eram tânără, o femeie severă ma învăţat. Ochii ei mă ameţiseră. Când a plecat la sanatoriu, eu am încercat aleeul de pe pervaz. Aşa am devenit specialistă. Mia lăsat planta la pensionare. Am călătorit cu ea prin firme. Acum e a ta. Probabil are o sută de ani. Miracol, nu?
De ce nu aţi răspuns întrebărilor fetelor? Aţi uitat că ştiţi totul?
Eu sunt doar un angajat, nimic deosebit.
Dar nu e corect!
Cine spune că e corect? clipeşte Vira, cu un zâmbet şiret nu dă niciun prejudiciu. Clienţilor? Nu! ţie? Nici nu.
După discuţia cu Vira, Ilinca revine la birou şi continuă să lucreze, preluând zilnic sarcini tot mai dificile.
După o lună, Ilinca nu mai spală podelele. Are cei mai serioși clienţi. Munca devine o pasiune, rezolvă probleme complicate cu un simplu click.
Parcă tot timpul desenez linii, fără creştere. Ce să fac? se întreabă.
După câteva luni, Ilinca depune o cerere de demisie voluntară.
De ce pleci? Ai clienţi de top. Eşti în top, ce vrei să cauţi? se amuză Vasilica, dar în secret se bucură că va reveni la poziţia de lider.
Mă mut în alt sector, nu e uşor să ajung aici spune Ilinca, strângânduşi lucrurile.
Eşti nebună, nouă! Ai deajuns să pleci, şi totul trebuie reconstruit. Cine o să creadă că ești specialistă? exclamă Vasilica.
O să mă descurc Eşti bolnavă?
Am o răceală uşoară.
Aloe! Mestecă frunza, îţi trece.
Nu e deajuns să arunci planta iarăşi, apoi să ne vrei să te vindeci cu ea!
Încearcă şi tu îi răspunde Ilinca, şugând o altă bucată.
