Elena, unde te duci? întrebă surprins soțul, văzând că soţia se îndreaptă spre culcuş.
În pat, ce? răspunse ea, obosită.
Și vasele de spălat? protestă Andrei.
Toţi oaspeţii plecaseră deja. Sărbătoarea de Anul Nou fusese zgomotoasă și plină de voie bună. În casă rămăsese doar mama lui Andrei, dar și ea se pregătea să se culce. Elena strânse resturile de mâncare în pungi, aruncă vasele în chiuvetă şi se hotărî că e de ajuns. Andrei nu era de acord.
Mâine le spăl! Sau le speli tu, dacă vrei! spuse el.
Elena, e mama mea cea care oaspetează. Mi-e teamă să văd ce ar zice dimineața, dacă găseşte totă treaba în dezordine! replica Andrei.
Hai să nu facem din țânțar armăsar, Andrei. Vasele nu sunt esența. Cel ce contează e că petrecerea a fost reușită, că am cântat și am dansat. Mi-e somn; nu-mi da pe spate. Mâine le spăl eu, azi nu mai am forță.
Te-ai întrecut, draga mea?
Imaginează-ți! În timp ce tu te relaxai, eu am curățat tot apartamentul, am gătit mâncare pentru o întreagă unitate, am împodobit bradul. Și, de bine, fiica noastră m-a ajutat. Tu promisesei să vii acasă mai devreme și să încerci și tu ceva.
Nu am reușit, mașina s-a stricat. Ți-am spus și eu!
Încă îți explic și eu, doar vreau să dorm! Nu-ți place chișca de vase? Știi unde e buretele și detergentul. Hai, du-te! Eu la somn!
Elena nu mai discută cu soțul. Se spreie spre culcuş, epuizată până la extrem. Visează doar la perna moale și la ochii închiși.
Andrei rămâne puțin pe net, nu se apucă de spălat. E și el cam obosit, dar coboară la culcare cu o supărare evidentă. Se gândește la discuţia cu mama, la cum ea îl va mustra mâine pentru soţia greșită, totuși nu vrea să se implice la lucru.
Au răsărit pe 1 ianuarie târziu, căci s-au culcat în jurul orei patru. Tatiana, mama lui Andrei, a dansat atât de mult aseară încât a dormit mai mult decât toţi ceilalţi.
Prima adultă care s-a trezit a fost Elena. În loc să se apuce de prosop, a făcut o cafea și a pornit pe internet să citească o povestire. Așa începea mereu dimineaţa, și nu voia să renunțe la acest mic ritual, mai ales în prima zi a noului an. Andrei s-a trezit din aroma cafelei care plutea prin bucătărie.
Bună dimineața! a spus el, privind cu supărare la vasele din chiuvetă. Încă nu le-ai spălat?
La fel ca și tine! Bună dimineața, soare! Să fie în continuare o zi plăcută. Dacă vrei cafea, toarnă-ți, am făcut pentru noi doi în ibric, pe aragaz.
A turnat cafeaua în ceașcă și s-a așezat la masă. Își amintește că nu a gustat prăjitura de ieri și ia să se taie o bucată.
Vrei și tu? a propus el.
Nu, la micul dejun nu sunt carbohidrații rapizi, sunt un păcat. Ieri am mâncat de-abundență, așa că pentru două zile voi sta pe biscuiți. Dar poftă bună, frumos meu pin de munte! răspunse el, ironizând la burta lui puțin rotunjită, ieșită din tricoul lui.
Ha, ha, apoi mă duc la sala de sport!
Așa e, așa e! Mănâncă dacă vrei, e treaba ta!
Andrei își sorbi cafeaua, însoțind-o cu o felie din prăjitură, și starea lui se înmuiă.
Sora Ana s-a trezit? întrebă el despre fiica lor.
S-a trezit, a mâncat fulgi cu lapte și s-a întors la culcare, cred. Nu am văzut-o, dar am auzit-o.
Mama lui Andrei intră în bucătărie aproape în tăcere. Andrei se încordă, anticipând o ceartă, dar soacra îl surprinde.
Doamne, cât de mult am visat să văd așa ceva! zâmbi Tatiana.
Ce vrei să spui? nu înțelese el.
Dacă ai ști cât de chinuitor e să speli vasele seara, după sărbători. E o chinire fără sfârșit! Cât de fericită sunt că nu ești ca tatăl tău!
La ce te referi? Credeam că te supără!
Gândește-te! Tatăl tău mereu insista să se spele vasele în seară, adică eu să le spăl. Am certat de multe ori din această cauză. Am cedat și am spălat eu, tăcându-i ură! De obicei cedeam în toate chestiunile casnice…
Tatăl lui Andrei murise în urmă cu cinci ani de un infarct. Mama lui Andrei s-a detașat de acele amintiri, dar acum rostea lucruri ciudate. El credea că ea a fost mereu cea care iniția curățenia în casă, dar cuvintele ei sugerau altceva.
Mamă, chiar serioasă?
Desigur! Tatăl tău avea o obsesie pentru curățenie, iar eu îmi pierdusem răbdarea. Însă avea și multe calităţi, așa că am învățat să-l accept. Uneori era atât de meticulos încât casa părea operă de chirurgie. Cred că de asta a murit de curând, prea preocupat de nimicuri, cum ar fi vasele nespălate după sărbători.
Păi, cred că exagerezi, mamă!
Elena nu intervenea, era absorbită de lectura pe telefon și aproape nu auzea.
Nu, cred că e adevărat. Genă, Gică era mereu stresat de lucruri neînsemnate. Încercam să-l liniștesc, dar așa l-au crescut. Îți aduci aminte de bunica? Ea era obsesivă cu curățenia și ne obliga să fim perfecţi. Poate de aceea a ajuns așa. Așa cred eu! spuse ea, apoi se întoarse spre nevastă.
Elena, bravo! Ai lăsat vasele pentru dimineață! Mereu am visat să fac așa ceva. Și tu, Andrei, bravo că nu o iei la întâmplare!
Așa, nu le iau! zâmbi Elena, amintindu-și discuţia de ieri, dar nu voia să-l certe în fața soacrei.
Eu cred așa! zâmbi Tatiana, pregătindu-și ceaiul. Soţia se străduieşte, găteşte la sărbători, iar bărbatul doar curăţă din când în când. Pentru a fi corect, trebuie să-i dăm lui Andrei ce e mai rău!
Ce să-i dăm? întrebă Andrei, ghicind ce vrea mama.
Ce e mai urât! chicoti ea, arătând spre chiuvetă. Hai, Elena, să mergem să uităm la televizor și să vedem pozele de ieri. Am făcut multe fotografii. Andrei, termină-ți cafeaua, lasă-l pe el să spele vasele!
Eu susțin! Andrei, ai o mamă atât de sensibilă și corectă! Sunt încântată! spuse Elena cu un zâmbet nebun și se ridică de pe scaun, luându-și cafeaua răcită.
Ieșiră împreună din bucătărie, lăsându-l pe Andrei singur. El privea chiuveta plină de vase, încruntat. Nu-i mai venea să accepte.
De ce am început eu această discuție! se certă el, deschizând robinetul.
Dacă ar fi fost și Elena, ar fi găsit scuze, dar nu poți să te împotrivi mamei. Astfel se născu într-o familie tânără o tradiție pe care soţia o iubea, iar soțul o detesta.
Așa e viața, nu e mereu dreaptă!
