Îmi amintesc cum, în urmă cu câțiva ani, viața noastră se destrama peste tot din cauza nepotului.
Nici una dintre variante, nu vreau să zbor nicăieri cu fiica ta! Nu mai pot să pretind că mă descurc.
Mă înecam în această familie mare și fericită care trăia doar pe seama mea, pe seama răbdării mele!
Ce propui, atunci? mă întrebă Mihai, încruntânduse. Divorț? Din cauza concediului? Ești serioasă?
Nu din cauza concediului, Mihăiță, ci pentru că nu mă auzi. Și nu mă vei auzi niciodată.
Pentru tine Ana este sacră. Iar eu cu Dănuț suntem doar niște intruși
Într-o duminică, Ilinca, cum își spun eu, a intrat în camera vitregă cu găleată și mop dezordinea era din nou nemaiîntâlnită. Nu intrase în acea încăpere de la plecarea Anei.
Ilinca a deschis mâna, iar ştergerea a căzut pe masă.
Prințesă, a șoptit ea, privind la posterul unei trupe de Kpop de pe perete. Cum poate o fetiță să fie așa neglijentă?
Să plece, măcar să-și strângă în ordine lucrurile!
Acum trei ani, Ilinca se căsătorise cu Mihai și se mutase la el împreună cu fiul său. Trei ani de convulsie între ea și Ana. Se urăceau, ascunzânduși sentimentele de tatăl și de soț.
Ilinca a petrecut aproape două ore curățând camera Anei, apoi a ieșit pe hol și a deschis ușa celei mai micuțe camere înguste, alungite ca o cutie de papetărie. Fereastra privea spre nord, iar lumina abia pătrundea, chiar și în timpul zilei. Un canapea extensibilă ocupa locul, căci un pat dublu nu încăpea.
Dănuț, băiatul de unsprezece ani, nu se plângea niciodată. Era un copil liniștit, mulțumit cu ce primea, și asta îl enerva pe Ilinca dublu. Nu a trebuit să curețe camera lui prea mult; Ilinca a șters praful și a curățat podeaua Dănuț însă susținea ordinea.
Mamă, de ce ești blocată acolo? a auzit Ilinca din bucătărie. Ceainicul a început să șuieră.
Ilinca a tras o adâncă și a șters rapid podelele din hol, a aruncat apa murdară în toaletă și a mers să-și ia ceaiul.
Mihai stătea la masă, cu nasul în laptop.
Ia loc, Ilincă, nu a ridicat privirea. Mă gândesc la vacanță. Turcia sau Egiptul?
În Egipt e ceva vânt, se spune.
Ilinca a servit cafeaua. Dănuț a terminat și, mulțumind, a sărit de la masă. Ilinca a decis: e timpul!
Mihăiță, trebuie să vorbim.
El, în cele din urmă, a lăsat laptopul.
Ce ton grav? Ce sa întâmplat? Dănuț a luat încă o notă proastă?
Nu. Nu e vorba de Dănuț. Mai ales, și de el. Vorbeam de concediu.
Deci? Încă căutam hoteluri. Am găsit un cincistele în Băile Herculane, cu un parc acvatic imens, pe care Ana lar fi îndrăgit, și și pe Dănuț.
Când am auzit numele vitregului, Ilinca sa încordat.
Mihăiță vocea ia tremurat. Mă gândeam Poate data viitoare zburăm doar noi, ca familie?
Mihai sa încruntat, neînțelegând.
Ce vrei să spui? Pe ale noastre? Nu am primit invitație de la vecini.
Mă refer la fără Ana. Doar noi. Tu, eu și Dănuț.
A urmat o tăcere. Mihai a închis încet capacul laptopului.
Ilincă, Ana are vacanță, așteaptă călătoria. Întotdeauna călătorim împreună, e tradiție.
Și ce înseamnă familia noastră? Fiica nu e familia mea?
Tradițiile se pot schimba dacă voim. Suntem căsători de trei ani și nici o dată nu am fost în concediu cu toți trei. Mereu ea e cu noi!
Sătulă, Mihăiță. Vreau să mă odihnesc cu familia mea, fără să țin cont de ceva spune fiica ta, ce stare are și ce cameră îi trebuie.
Mihai sa înfuriat.
Ana este parte din familia mea. Știai asta când te-am luat de mire.
Știam! Dar nu știam că o să fie atât de multă! Trăiește în alt oraș, are mamă, școală, prieteni.
De ce să se învârtă fiecare concediu în jurul ei?
Pentru că eu sunt tatăl ei. O văd rareori. Concediul e singura șansă să vorbim normal.
Și eu!? a izbucnit Ilinca. Dar Dănuț? Suntem doar decor pentru discuția voastră? Serviciu?
Dănuț trăiește mereu în agoniță. Camera lui e de două ori mai mică decât a Anei, deși locuiește permanent aici!
Iriți din nou camera, a făcut Mihai o grimă. Am închis subiectul. E casa copilăriei mele, acea cameră a fost a mea, apoi a ei.
Deci fiul meu nu merită spațiu personal?!
Mihai a oftat, sa ridicat și sa apropiat de soție.
Bine. Calmeazăte. Te-am auzit. Ești obosită, la muncă e prea mult, nervii la pământ Vrei să petreci timpul cu familia ta hai, dacă vrei.
Ilinca a rămas fără cuvinte. A atins cu ochii inima lui.
Ești serioasă?
Dacă ţie atât de greu, să încercăm. O singură dată. Fără Ana.
Ilinca sa întors și ia sărit în brațe, ascunzând un zâmbet fericit. Mică, dar totuși victorie!
***
Întreaga zi următoare a fost o sărbătoare. La birou rapoartele se completau singure, contabilul crunt părea o femeie blândă, iar ploile de afară erau ca picăturile de primăvară.
Seara, în timp ce pregătea cina, telefonul a bipsuit mesaj de la Mihăiță:
Uităte la variante. Al doilea îmi place, are spa spaul tare.
Și trei linkuri.
Ilinca șia uscat mâinile pe prosop, a deblocat ecranul și a apăsat pe primul link.
Pe fiecare site arăta un banner Fără copii. Inițial nu a înțeles, apoi a descoperit că acele hoteluri nu acceptă copii doar adulți.
A recitit mesajul. Poate o greșeală?
L-a sunat pe Mihăiță. Încă mergea cu motorul în fundal, se întorcea acasă.
Ce ai găsit? vocea lui, mulțumită. Cel deal doilea e cel mai bun, spuneți? Au un steakhouse grozav.
Mihăiță sa așezat pe taburet. De ce hoteluri 18+?
De ce? Ieri ai spus: Vreau familia mea, m-am săturat de copii.
Mă gândesc să mergem doar noi doi, să ne facem o lună de miere pe care am ratat-o. Înviem pe bunica pe Dănuț, Ana rămâne la mamă. Să ne odihnim ca oameni.
Mihăiță, nu am vrut fără copii. Voiam fără Ana.
A rămas o tăcere.
Deci fără Ana? Dar cu Dănuț?
Bineînțeles! Unde să-l pun? Mama are tensiune, nu poate să-l țină două săptămâni. Plus că el așteaptă mare, a învățat să înoate abia anul trecut
Stai, să clarificăm. Ai spus familia mea. Eu am crezut că vrei romantism, dar în realitate vrei să excluzi fiica mea din concediu?
Nu să o excluz! a sărit Ilinca, alergând prin bucătăria înghesuită. Doar o dată să mergem cu familia noastră: eu, tu și Dănuț.
Ce-ai dreptul? Trăim împreună! Suntem o familie separată, Mihăiță!
Dar Ana?
Ea locuiește departe! Înțelegi că mă doare! Dănuț este mereu în fundal. Vreau să simtă că este și el important, că concediul e al lui, nu al ei!
Atunci, a întrerupt el, ascultă-mă bine, Ilincă. Nu voi separa copiii în categorii.
Prima categorie Dănuț, pentru că locuiește aici. A doua categorie Ana, pentru că va fi bine.
Nu separ!
Separi, tot ce faci. Propui sămi iei fiul, iar pe fiica mea săi spui: Îmi pare rău, draga mea, nu încadrezi în planul nostru perfect, stai acasă. Țiimagi cum ar fi? Teta Ilinca nu vrea să te vadă?
De ce aa fi atât de brutal? Poți spune că nu există locuri în buget, că banii nu ajung
Nu îi voi minți. Nici nu vreau să fiu un tâlhar.
Mihăiță a tăcut, apoi a continuat:
În concluzie, îți dau un ultimatum. Sau zburăm cu toți patru eu, tu, Dănuț și Ana cum am făcut mereu. Sau zburăm doar noi doi, fără copii. Un al treilea scenariu, cu un copil la soare și altul în orașul prăfuit, nu există. Niciodată.
Dar a început Ilinca.
Gata. Vin spre casă. Discuția sa terminat.
Mihăiță a închis firul și Ilinca a aruncat telefonul pe masă; a sărit pe marginea mesei și a lovit dulapul de pâine.
Mă tot gândeam: dacă pleacă cu el, Dănuț rămâne aici, în orașul apăsat, cu bunica care îl hrănește cu mămăligă cu găluște și îl forțează să citească clasici cu voce tare. Dacă pleacă toți, Ana va lua locul de cină în mașină, i se va da prima înghețată, iar Mihăiță o va înconjura cu Fii atentă să nu te arzi, Încă vrei apă?. Iar Dănuț va sta în spate, ca un coadă de şarpe.
***
Mihăiță sa întors, amândoi am mâncat în tăcere. El a deschis din nou discuția despre concediu:
Bine, rezerv hotelul cu parc acvatic? Pentru patru. Două camere copiii întruna, noi în cealaltă.
Mihăiță am șoptit.
Ce?
Nu rezerva.
El a rămas blocat, a ridicat încet privirea.
Ce înseamnă nu rezerva? Ce se întâmplă din nou?
Ilinca a răspuns, căci eu iam spus clar: sau toți, sau noi doi.
Am auzit ultimatumul tău, a intervenit ea. Ai spus: sau cu doi, sau cu noi.
Ce?
Eu cer divorțul
Mihăiță a chicăit și a închis laptopul cu un zgomot puternic.
Binebine. Hai să vedem. Să distrugi familia din gelozie, o decizie proadultă.
Cui îţi va trebui săți continui viața, cu un copil întrun apartament închiriat? Gândeștete la asta, nu la un singur loc!
Eu cred a răspuns Ilinca, fără să se întoarcă că ar fi mai bine să trăim întrun apartament mic, dar să ştim că e al nostru.
Săși vadă fiul să doarmă pe un pat normal, nu în camera mică a lui bătrânul Carlo. Să nu mai concureze mereu cu o fetiță pentru spaţiul care iar trebui să fie al său.
Vom vedea, a spus Mihăiță, ridicânduse. Mâine vorbim. Merg la culcare. Tu gândeștete bine, Ilincă.
A plecat, închizând ușa cu încetul său zgomot, iar Ilinca a rămas în bucătărie. Ana va veni peste o săptămână, îşi va arunca lucrurile prin living, va râde zgomotos la masă, iar Mihăiță o va privi cu o admirație pe care Ilinca nu o va mai primi.
Nu mai pot, a șoptit ea. A deschis aplicaţia bancii, a privit contul economiile erau puţine, dar suficiente pentru avansul unui apartament şi pentru prima chirie. A ieșit în tăcere spre dormitor. Mâine era o zi grea să împacheteze, să discute cu fiul, să caute un cămin. Aveam nevoie să ne odihnim cu adevărat.
***
În ciuda protestelor slabe aleIlinca, cu ochii încă umezi, a semnat actul de partajare și a pășit pe ușa noului său cămin, hotărâtă să-și construiască fericirea în singurătate.
