Totul îmi merge bine, răspunse Sânziana, cu un zâmbet forțat. Tatăl vitreg îmi țipă tot timpul la ureche.
Cum te cheamă, micuțo? se aplecă străinul lângă ea, cu glasul său strident.
Sânziana! răspunse fata, ochii ei strălucind de speranță. Iar tu?
Eu sunt Ionel și eu și mama ta vom locui sub același acoperiș. Acum suntem eu, tu și mama ta o singură familie!
Câteva zile mai târziu, Mirela, mama Sânzianei, se mută la apartamentul cu trei camere al lui Ionel din Iași. Tatăl vitreg avea un spațiu generos, în care Sânziana primise propriul ei dormitor, decorat cu perdele cu motive tradiționale. Ionel era blând, îi aducea mereu bomboane de la magazinul de lângă școală și jucării din lemn, dar tatăl ei biologic o suna doar când voia să se certe cu Mirela.
Într-o seară, Mirela îi spuse fetei că tatăl ei are o altă familie și că s-au mutat în altă casă. Cuvintele înțepau ca niște ace, căci Sânziana îl iubea pe el. Mama o poate striga și o poate bate ușor pe fund, dar tatăl nu a făcut niciodată așa ceva. Sânziana-și amintea clar cum, în timpul despărțirii părinților, mama striga la tată: Nu crede că ești primul care mi-a pus coarne, le ai de mult, ca un cerb!
După aceea, Mirela își strânse lucrurile și plecă să locuiască la bunica Vasilica. Sânziana nu înțelegea cum tatăl ei putea avea coarne când era chel și nu-i creștea niciun fir de păr pe cap. Atunci mama și tatăl se despărțiseră definitiv.
Ionel rămăsese un tată bun până în clasa întâi, când Sânziana începu să se certe la școală. În pauze, se încurca, iar părinții erau chemați la școală; uneori Ionel trebuia să meargă în locul mamei. Tatăl vitreg se implica serios în educația fetei și o învăța singur lecțiile.
Tu nu ești nimic pentru mine, nu poți să mă înveți! scotea Sânziana uneori, repetând o vorbă auzită de la bunica.
Eu sunt, de fapt, părintele tău, căci eu te hrănesc și te îmbrac, răspundea Ionel.
Când avea zece ani, tatăl ei biologic se întoarse în oraș. Atunci înțelesese ce înseamnă a pune coarne. Probabil l-a atras și cealaltă sa soție, de aceea a plecat, spuse Mirela. Tatăl cerea voie să-și vadă fiica; Mirela acceptă. Sânziana și tatăl ei se întâlniră cu emoție.
Cum îți merge, fetiță? întrebă el.
Nu foarte bine, replică Sânziana, cu glas șoptit. Tatăl vitreg îmi tot ceartă.
Crezi că poți să-l critici pe cineva care nu are dreptul să-ți țipe la tine? se înfurie tatăl.
Și bunica spune la fel, și lui nu-i pasă, exagera Sânziana, deși Ionel nu-i ridicase niciodată vocea. Vroia doar să-l facă pe tată să-și facă griji pentru ea.
Bine, mă voi ocupa de asta, spuse el.
Plecând prin parc, au aflat că la toate atracțiile de acolo copiii pot merge singuri doar pe toboganele cu opt trepte; la restul le trebuie însoțitor adult, dar tatăl refuză să le însoțească. Sânziana i-a sugerat că se apropie ziua ei de naștere și că visează la un telefon inteligent nou. Când mirela a venit săi spună că Ionel nu o strigă niciodată, tatăl nu a ascultat.
Tatăl e un zgârcit! exclama Sânziana către Ionel. Vreau să mă plimb, dar el nu-mi permite, și în parc nu mia cumpărat nimic în afară de înghețată. Doar am ieșit să ne plimbăm, nimic mai mult. Ionel, ești mai bun decât tatăl meu.
Vom repara greșeala tatălui și vom petrece weekendul la centrul de joacă pentru copii.
Planul a fost stricat când Ionel a trebuit să plece la muncă pentru prânz, așa că sau întors acasă în loc să meargă la aquapark. El a ignorat totodată discuțiile despre telefonul nou.
Tată, Ionel ma înșelat! strigă Sânziana cu lacrimi către tatăl ei. Mia zis că vom merge la centrul de joacă și doar nea lăsat să ne legăm în lanțuri. Mia spus că nu merit altceva, nici excursie la aquapark, nici smartphone nou.
Chiar dacă era un minciună curată, efectul asupra tatălui a fost magic: ia cumpărat fetei un telefon inteligent, deși era o versiune ieftină, pentru că nu avea bani de un model scump.
Nu așteptați cu nerăbdare ziua de naștere? întrebă Ionel.
Visez la un câine! răspunse fetița.
Dar nu poți, căci trebuie să-l plimbi și ești tot timpul leneșă! replică tatăl vitreg.
După cuvintele lui, Sânziana a avut un atac hysteric și a sunat pe tată: Tată, te rog, scoate-mă de lângă ei! Ionel doar mă tachină și mă învață. a strigat ea.
Conflictele au escaladat. În timp ce se agitau, Sânziana a fost trimisă la bunica, unde Mirela a venit cu bagajele și ia spus că se va despărţi de Ionel.
Adulții au descoperit șiretenia Sânzianei. Tatăl ei sa întors la soţia lui, căci era însărcinată. Acum Sânziana nu va primi nici telefonul inteligent, nici câinele, iar bunica nu îi va permite nici o pisică.
