Fratele meu, Andrei, m-a sunat aseară și mi-a cerut să-i transmit cota mea la casa de la sat. Unicul său argument a fost că a vegheat pe tatăl nostru în ultimele trei luni în care a fost bolnav.
După ce am început studiile la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași, am părăsit casa părintească. La terminare, am rămas în oraș, am găsit un loc de muncă decent la o firmă de IT în Bacău și m-am căsătorit cu Elena. Între timp, a venit pe lume fiul nostru, Damian.
Andrei s-a căsătorit și el cu Sânziana, dar a rămas să locuiască în casa părinților noștri. Nu am nimic rău de spus despre el e un om bun, iar soția lui e o femeie minunată. Au trăit mulți ani în pace alături de tatăl și mama noastră, până au adus și ei pe lume doi copii. Deși eram independenți și ne puteam duce des la ferma de la Moara Vlăsiei, socrul meu, Vasile, ne-a oferit totuși o mașină Dacia.
În fiecare vară plecam în vacanță la litoralul Mării Negre și ajutam părinții cu treburi din curte și din gospodărie. Sânziana era mereu lângă mama mea, toată lumea voia să o sprijine. Acum trei ani, mama noastră, Maria, a murit și nu am mai putut să-i fim sprijin. Pe lângă asta, criza economică globală ne-a lovit în piept am fost nevoit să iau ore suplimentare ca să nu pierdem apartamentul în oraș.
Nu ne mai găseam timp să mergem în oraș. Acum un lună, tatăl nostru a plecat dintre noi. Am organizat înmormântarea împreună și am împărțit cheltuielile la părți egale cu Andrei și cu soția lui.
Ieri, Andrei m-a sunat din nou și a întrebat dacă pot să-i cedez partea mea la casa de la țară. Încărcat de surprindere, i-am zis că tatăl avea o pensie lunară din care sprijinea și nepoții. Cum ar putea un om atât de în vârstă să aibă o nevoie urgentă de bani? Mai mult pe o fermă!
El a plecat în tăcere, parcă înțelegând totul. Eu însă nu prindeam exact la ce se referă el când vorbește de îngrijire. Părinții noștri nu au zis niciodată că casa ar trebui să rămână doar a lui. Nu vreau să stric relația cu fratele meu, dar totodată nu înțeleg de ce ar trebui să renunț la ceva ce îmi aparține. Am un credit în lei pe care trebuie să-l plătesc și copilul nostru ar putea primi și el ceva de la bunicii săi.
Acum nu știm ce să facem. Nu i-am dat lui Andrei un răspuns clar, i-am spus doar că trebuie să discut și cu Elena. Cum să procedăm ca să nu dărâmăm legăturile din familie?
