Dragă jurnal,
Acum șase luni am fost la nunta Vioricăi, prietena mea cea mai bună. Ceremonia a avut loc la o biserică din Iași, iar eu am fost martor la promisiunile lor de iubire. Câteva săptămâni mai târziu am aflat că Viorica a depus cererea de divorț. Erau un cuplu atât de armonios, deci ceva grav trebuia să se fi întâmplat. Am sunat-o în weekend și ne-am hotărât să ne întâlnim la cafeneaua noastră preferată din centrul orașului.
A sosit cu câteva minute întârziere, respirația ei era șuierată, parcă ar fi alergat. Am glumit că a întârziat, dar era vizibil obosită. Viorica, în mod normal, e o povestitoare de glume desăvârșită, așa că am înțeles că în spatele zâmbetului se ascundea ceva.
Viorica, nu o să mă învârt în cerc. De ce vrei să te desparți? A înșelat oare? Ce s-a întâmplat?
Nu, nu m-a înșelat și nu m-a agresat. E pur și simplu lacom. De aceea am decis să ne despărțim.
Lăcomie până la punctul de a vă divorța?
Ei bine, știi cum e. De la primul sărut ne-a zis că toate cheltuielile trebuie să le împărțim în mod egal. La început am crezut că se referă doar la nunta. Desigur că nu a putut să plătească el totul, așa că am contribuit și eu. Dar apoi a început să ceară și de la mine exact aceeași sumă. Salariul meu este de trei ori mai mare decât al lui, așa că mă așteptam să-mi ofere el ocazional o mică sumă de sprijin. Nu a fost așa. În loc să fie un partener, a devenit un instructor de economii.
În fiecare zi începeam să notăm cheltuielile de ieri. Îmi cerea și chitanțele! La început am crezut că e vorba de costurile de după nuntă, că încearcă să ne îmbunătățească situația financiară. Când am organizat nunta, am plătit totul din buzunare, părinții nu ne-au ajutat. Dar lucrurile au luat o întorsătură și mai rea. Ținea un jurnal special în care trebuia să înscriu fiecare cheltuială și să dau explicații.
Ți-a cerut să depui o cerere pentru alimente?
Odată s-a înfuriat că am cumpărat o pereche de pantofi fără să-l consult. Mi-a spus să-i cer permisiunea înainte să fac orice achiziție scumpă și apoi să-i raportez tot ce am cumpărat.
De ce nu ai fugit mai devreme?
Nu știu. Cel mai teribil moment a fost călătoria noastră eșuată în Turcia, pe care o planificasem ca lună de miere. Am pus deoparte bani luni de zile și am împrumutat și de la prieteni. M-am bazat pe El ca să-mi ofere și el o parte din buget. Dintr-o dată mi-a spus că el va suporta cheltuielile principale ale nunții, așa că eu trebuia să plătesc integral excursia. M-a acuzat că nu știu să economisesc. Apoi, cu două zile în urmă, a anunțat brusc că merge și el în Turcia și că își va procura banii necesari. Am rămas uimit, aproape în stare de șoc. În seara aceea a plecat cu o valiză, nu l-am văzut să-mi ia rămas bun. Am început și eu să împachetez. Ieri am depus cererea de divorț.
Am susținut pe Alin cu tot ce am putut. Nimeni nu are nevoie de un bărbat așa de lacom. Regret că Viorica nu a observat acest lucru înainte de nuntă, dar e mai bine să ne despărțim acum decât să suferim ani de zile. Un om cu asemenea atitudine nu ar risca nici măcar să-i protejeze pe propriii copii.
Învățătura pe care mi-o lasă această experiență este simplă: dragostea nu trebuie să fie însoțită de control financiar. Respectul și echilibrul sunt temelia oricărei relații solide.
Cu gânduri serioase,
Mihai.
